În prezent România are în derulare un acord cu FMI, asumat de fostul guvern Boc, care expiră în luna martie. Cu toate astea, Victor Ponta a anunţat că intenţionează să încheie un nou acord, de tip „preventiv”.
Opozanţii au criticat iniţiativa, spunând că acest acord este nejustificat şi inoportun, deşi, cu siguranţă, dacă ar fi fost ei la guvernare, ar fi spus că asta este cea mai bună soluţie pentru România.
Apărătorii puterii susţin că un acord preventiv cu FMI este necesar, deoarece constituie o garanţie pentru finanţarea externă a României, o centură de siguranţă pentru economie şi plus de asta nu există niciun risc, pentru că acordul nu presupune un nou împrumut, decât în situaţii excepţionale.
Oare aşa să fie?! Naivii se vor bucura spunând că, dom’ne, e bine să avem o garanţie pentru a ne putea împrumuta de pe piaţa externă la dobânzi mai mici şi că e chiar minunat, având în vedere că statul nu se îndatorează în plus la FMI.
Dar la mijloc este şi o şmecherie cu acest acord! Ca orice acord, acesta presupune şi nişte condiţii pentru România, sau „condiţionalităţi”, cum le place politrucilor cosmopoliţi să spună. E adevărat că nu împrumutăm bani de la Fond, dar pentru a respecta acordul, trebuie să mai facem nişte privatizări forţate în domenii de importanţă strategică, să mai dăm nişte legi care favorizează „investitorii străini” şi nenorocesc cetăţenii mai amărâţi, să mai tăiem nişte venituri la populaţie şi să mărim taxele, totul sub pretextul „stabilizării macroeconomice”
Deci, acest acord de tip preventiv, nu este o centură de siguranţă pentru statul român, ci o garanţie pentru FMI că România va fi asuprită şi exploatată în continuare în calitatea sa de colonie a Vestului.