Titlul original de pe burtiera de la RTV, era “România plăteşte, românii decontează”, dar având în vedere că azi, în multe privinţe, România înseamnă Băsescu, am considerat că e mai potrivit să spun aşa.

România este de fapt Băsescu, pentru că acesta ia decizii în numele ţării fără să se consulte cu nimeni şi pune în pericol soarta a milioane de români, acţionând numai după ureche şi după toanele sale de moment.

Înainte de a pleca la Bruxelles la Summit-ul UE unde s-a discutat mult trâmbiţata şi aşa-zisa salvare a zonei euro, Băsescu se dădea atotştiutor şi propunea, la o conferinţă de presă, soluţii din partea României, pentru salvarea zonei euro:

Şeful statului s-a arătat de părere că schimbările ar trebui să fie făcute în două etape, prima fiind modificarea articolului 12 din tratat, cel privind deficitele excesive, care nu necesită ratificare de către parlamentele naţionale sau, în unele cazuri, de populaţiile anumitor state, prin referendum. În opinia sa, această variantă e una mai rapidă, fiind necesară în condiţiile de acum, când e nevoie de măsuri urgente.

Prin schimbarea articolului 12, ţările UE vor trebui să se încadreze într-o anumită limită a deficitului bugetar şi într-o limită de maxim 60% din PIB a datoriei naţionale. Modificarea ar trebui să aibă doar avizul consultativ al Parlamentului European şi al Băncii Centrale Europene.

A doua etapă, care poate dura până la doi ani, ar viza schimbarea tratatului de bază al UE, astfel încât să existe şi sancţiuni automate pentru ţările care nu îşi respectă limitele de deficit, astfel încât celelalte state comunitare să nu fie nevoie să plătească pentru ele.

Sursa: Ziare.com

Aici putem observa şi o tentativă abilă de a forţa schimbarea Constituţiei României, sub pretextul aplicării acestor noi prevederi din modificările tratatelor UE.

Acum după ce Summit-ul s-a terminat, Băsescu vrea să demonstreze nu numai că este expert în politici fiscale şi bugetare, dar şi că este un mare specialist în economie:

Traian Băsescu a declarat, după reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, că s-a stabilit că UE va acorda o contribuţie de circa 200 de miliarde euro la FMI, din care 150 de miliarde contribuţie a statelor din zona euro şi 50 de miliarde – contribuţie a statelor non-euro.

Şeful statului a precizat că statele care sunt în acord cu Fondul nu trebuie să participe la această contribuţie şi a arătat că nimeni nu a ridicat problema ca aceste state să contribuie la împrumut.

“România n-ar fi incapabilă să participe – n-aş vrea să fie titlu – pentru că sunt diverse moduri de a participa”, a spus preşedintele, oferind exemplul creării unui plasament la BNR.

El a adăugat că “nu avem un excedent care să ne permită să facem cadouri”.

“Nu este o ofertă dar, dacă ni s-ar cere, nu suntem o ţară neputincioasă, putem reacţiona”, a spus Băsescu.

Sursa: RTV

Ce înţeleg eu de aici este că preşedintele speră că România va fi scutită de o parte din datoria la FMI, care este scadentă la anul, în contul acestei contribuţii la fondul de salvare a zonei euro. Iar rezultatul cel mai probabil este că România se va alege cu o datorie enormă în plus, pe care o va plăti tot poporul român şi aşa sărăcit şi chinuit inutil până acum de deciziile bezmetice ale lui Băsescu.

Toate astea se întâmplă în condiţiile în care România nu face parte din zona euro, deci nu are nicio obligaţie şi nu a beneficiat de mai nimic de pe urma calităţii de membru UE. Iar acum preşedintele nostru drag vrea să forţeze adoptarea monedei, când mai toate statele europene caută să fugă de ea şi să introducă în Constituţie nişte prevederi care vor distruge definitiv economia naţională, care e şi aşa pe butuci.

Un articol din ciclul, “Cum se mai fură bani din România”.

În mod firesc, românii se interesează de ceea ce se întâmplă în Grecia în măsura în care vor să întrezărească ceea ce li s-ar putea întâmpla lor înşile. Oficial, li se spune că cele două cazuri nu sunt comparabile. România are o datorie publică mult mai mică (vreo 40% din PIB, faţă de 150% din PIB în Grecia) şi, în plus, a şi declanşat din timp ajustări, luând-o înaintea multor altor ţări europene prin programele de austeritate deja derulate.

Ce nu se spune oficial este că împrumuturile uriaşe antamate în cazul Greciei n-au fost pentru salvarea cumva a acestei ţări, ci a pielii şi profiturilor capitalurilor străine cu expunere pe Grecia, îndeosebi ale băncilor franceze şi germane, şi că miza extraordinară în cazul Greciei nu era nici măcar soarta euro, ci păstrarea mecanismului de subordonare a capitalismului ca sistem de către componenta cea mai agresivă şi cea mai puţin meritorie a acestuia, cea financiar-bancară.

Dacă nu se vota programul de austeritate şi Grecia intra în încetare de plăţi externe, o breşă majoră se crea în acest mecanism şi rânduielile actuale nu mai puteau rămâne aceleaşi. Practic, se stabilea o masă credală cu toţi creditorii Greciei şi aceştia îşi fixau ei înşişi cine şi cât să mai recupereze. Dar, evident, din ceea ce mai era de recuperat! Fiecare dintre creditori urma să înregistreze o anumită pierdere, în virtutea riscului asumat ca investitori.

Votându-se programul de austeritate, mecanismul va continua să funcţioneze ca şi până acum: creditori publici (guverne şi instituţii precum FMI sau Comisia Europeană) angajează bani publici pe care îi pun, printr-un împrumut, la dispoziţia Greciei pentru ca aceasta să plătească investitorii financiari privaţi, urmând ca apoi, în timp, Grecia să ramburseze către statele şi instituţiile creditoare împrumutul contractat. Rambursări, evident, din strângerea curelei proprii, garant fiind programul de austeritate.

Dacă se declara în încetare de plăţi, Grecia plătea ce era de plătit! Preluând împrumutul, va plăti de cel puţin 3-4 ori mai mult, căci se includ acoperirea integrală a investitorilor financiar-bancari privaţi şi costul remunerării creditorilor publici occidentali.Veştile proaste pentru români sunt trei.

Prima este că acest mecanism operează deja în cazul României şi încă înaintea Greciei! Prin acordul cu FMI, Statul Român a fost obligat să se împrumute masiv de la FMI şi UE, dar numai în parte pentru rezolvarea problemelor de care era el responsabil, ci, în principal, pentru a aduce pe piaţă finanţare care s-o înlocuiască pe cea privată sistată în condiţiile crizei de către băncile străine din România. De peste 2 ani, statul se îndatorează într-un ritm ameţitor spre întreţinerea indirectă a băncilor străine, care au ajuns astfel să prospere fără a mai credita economia reală. Băncile au prosperat, în timp ce economia a căzut şi statul a devenit mereu mai îndatorat, fără întoarcere.

A doua veste proastă este că România, înaintea Greciei, a fost ţara în care îndatorarea băgată pe gât statului a fost pusă de la început la plată în cârca salariaţilor, pensionarilor şi contribuabililor, prin reduceri de câştiguri, amputări de programe sociale şi majorări de impozite! De aceea, în materie de programe de austeritate, România se află cu un an (sau cu ani) înaintea altor ţări europene, care, deocamdată, ţin ajustările în stand by la nivelul îndatorării publice.

A treia – şi probabil cea mai proastă – veste este că, întrucât motivul pentru care s-a procedat de la început la aruncarea austerităţii asupra populaţiei era că onor capitalul străin nu prea mai avea ce să ia din România, perspectivele sunt dramatice. Finanţarea Greciei va continua, susţinut, de către capitalul internaţional, pentru că Grecia mai are sector public propriu şi, bineînţeles, şi insule.

România şi-a vândut deja toate principalele active, inclusiv resursele lăsate de Dumnezeu românilor. Pe ceea ce i-a mai rămas Statului Român străinii mai mult de 2-3 miliarde euro nu dau! Ceea ce este o picătură faţă de o datorie publică deja de aproape 50 miliarde euro. Iar sufletul românii şi p-ăsta l-au vândut! Aşa că străinii vor bloca în curând finanţarea României, căci nu mai au ce să ia de aici! Iar ceea ce este de plătit nu are din ce altceva să fie plătit, decât din reducerea nivelului de trai!

Ilie Şerbănescu

Sursa: Tricolorul

Suntem îndoctrinaţi zi de zi că trăim într-o societate globalizată şi că, dacă vreun şmecher din America sau de undeva de prin Europa trage o băşină, instantaneu se împute toată România. Asta de parcă şmecheria asta cu globalizarea a fost visul milenar al românilor! Parcă nu ni s-ar fi tocat creierii timp de 21 de ani cu propaganda asta globalistă, cu economia de piaţă, privatizări, liberalizări, “investiţii” străine, intrarea în NATO, UE etc.

Acum, la orice problemă avem, ni se bagă pe gât pastila cu “suntem o economie deschisă şi de aceea tot ce se întâmplă în lume ne afectează direct”. De fapt este vorba despre ceea ce spunea Ilie Şerbănescu prin anii 90 despre România, dar aplicat la scală globală: privatizarea profiturilor şi globalizarea datoriilor. Acest cancer planetar generat de lăcomia oligarhilor financiari mondiali, se va opri probabil odată cu distrugerea întregii umanităţi.

Mă îngrijorează faptul că în curând se va repeta scenariul din 2009, când România a fost obligată să suporte, pe seama populaţiei, o parte din paguba financiară provocată de criza din America. Acesta a fost de fapt scopul împrumutului de 20 de miliarde de euro, pe care Traian Băsescu l-a convenit cu FMI.

Nu este invenţia mea acest lucru şi nu este nici vorba de “teoria conspiraţiei”. Despre asta s-a scris în presă destul de mult, deşi mai discret. Mecanismul pervers al acestei înşelăciuni a fost explicat în amănunt de senatorul liberal Ioan Ghişe, acum două zile, culmea, în direct la B1 TV.

În 2009, când Băsescu spunea că nu vom intra în criză, lucru care era parţial adevărat, băncile străine care operează pe teritoriul românesc, au transferat o mare parte din capitalul de lucru, în ţările de origine, pentru a acoperi datoriile generate de criză, simultan cu întreruperea creditării populaţiei şi firmelor din România.

Aici mai este interesant de menţionat un amănunt. De câte ori o bancă străină din România face un transfer de bani de la banca-mamă din ţara de origine, acest lucru este considerat un împrumut, deşi practic sunt banii aceleiaşi bănci. Şi pentru că transferul este făcut la o filială de pe teritoriul ţării noastre, datoria este pusă în contul României, că doar de asta au venit atâţia “investitori” la noi, să ne umple de prosperitate!

Revenind la problemă, Traian Băsescu, pentru a păstra „stabilitatea financiară“ a ţării şi consiliat fiind de Mugur Isărescu – acest geniu financiar, mare patriot şi persoana publică cu cea mai mare credibilitate din partea populaţiei – a contractat în numele românilor un împrumut de la FMI, Banca Mondială şi UE de 20 de miliarde de euro. Împrumut de care nu aveam nevoie, pentru că BNR avea o rezervă valutară de 28 de miliarde, iar pe timpul lui Victor Ciorbea România a supravieţuit şi cu o rezervă valutară de doar 500 de milioane de dolari!

Băsescu şi Boc, aceşti doi mari apărători ai interesului naţional, ne-au minţit tot timpul că banii au fost luaţi pentru a plăti pensii şi salarii şi pentru a face investiţii, iar banii au fost împrumutaţi pentru că „consumăm mai mult decât producem“. În realitate la Ministerul de Finanţe, pentru pensiile şi salariile amărâţilor au ajuns doar două miliarde de euro, restul intrând direct la BNR, care să vezi ce ghiduşii face!  Un sfert din rezerva valutară a României o bagă în bonuri de trezorerie americane (normal, pentru  că cu ăia care sunt în faliment trebuie să faci afaceri!), iar restul banilor împrumutaţi i-a băgat în băncile străine, care îşi căraseră pe şest afară profitul, generând criza din România. În acelaşi timp BNR a redus rezerva minimă obligatorie a băncilor de la 40% la 25%.

Cu banii primiţi de la BNR, băncile străine au împrumutat statul (WTF???) cu o dobândă în jur de 6%, pentru ca acesta să-şi achite împrumutul iniţial contractat cu o dobândă de 3%! Asta este afacerea pe care a făcut-o guvernul Băsescu-Boc, pagubele urmând să fie plătite de poporul român. Mişto!

Ca să aflaţi mai multe despre combinaţiile guvernului Băsescu-Boc cu FMI şi alţi cămătari mondiali şi să nu ziceţi că e vorba de “teoria conspiraţiei”, vă recomand câteva articole:

http://www.gandul.info/financiar/fmi-a-dat-7-miliarde-rezerva-bnr-a-crescut-cu-doua-unde-e-diferenta-5259132

http://www.antena3.ro/economic/biz-news/unde-sunt-banii-de-la-fmi-berd-efectele-programului-anticriza-mai-mult-imaginare-decat-reale-93959.html

http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/Ilie_Serbanescu-fost_ministru_al_Reformei-_-70-_din_banii_de_la_FMI_se_duc_in_bancile_straine_0_298770615.html

http://inregistrari.b1.ro/view-Evenimentul_Zilei-42.html

http://www.financiarul.ro/2011/02/21/73-din-rezerva-bnr-este-alcatuita-din-hartii-fara-valoare-romania-este-ruinata/

Acum, partea cea mai sinistră şi îngrijorătoare este că acest scenariu s-ar putea repeta în curând şi vom fi băgaţi la noi datorii. După cum se ştie deja din presă, cămătarii internaţionali mai pregătesc un tun, de data asta prin falimentarea însăşi a guvernelor care i-au ajutat până acum, această nouă şmecherie fiind numită de “experţii” lor, “valul doi al crizei” sau “criza datoriilor suverane”.

Perspectiva unei noi îndatorări a României se pare că l-a cam speriat chiar şi pe Băsescu, acesta fiind se pare motivul real pentru care i-a convocat acum câteva zile pe Isărescu, Boc şi Ialomiţianu la Cotroceni.

De data asta însă marinarul şi-a luat dinainte o centură de siguranţă, anunţând noi măsuri de austeritate pentru popor: îngheţarea pensiilor, eliminarea celui de-al 13 lea salariu, eliminarea tichetelor de masă, reducerea bugetului pentru educaţie, toate acestea până în 2014, eliminarea subvenţiilor la încălzire, mărirea impozitului pe clădiri şi maşini etc.

SĂ TRĂIŢI, BINEEE!!!

Aseară la postul B1 TV la emisiunea “Special B1″, senatorul liberal Ioan Ghişe, pe tot parcursul emisiunii, a spus tot felul de lucruri incomode despre Traian Băsescu, guvernul Boc şi despre “afacerea lui Traian Băsescu cu Licuriciul Mare”, mai precis aranjamentele preşedintelui cu FMI, care au dus la sărăcirea şi îndatorarea inutilă a românilor.

Timp de două ore, nici moderatoarea, nici cei din regie, nu l-au întrerupt măcar o secundă pe invitatul incomod şi nici nu au băgat publicitate în momentele critice! A înnebunit lupul?!!!

Înregistrarea integrală a emisiunii o puteţi vedea aici.

Am revăzut filmul documentar “Colapsul economic al Argentinei” (Memoria del saqueo) realizat în 2004 de Fernando E. Solanas. Prima oară când l-am văzut a fost în 2008. La vremea aceea, după cum îi place lui Isărescu să spună, “economia duduia” şi nimeni nu anticipa ce se va întâmpla în următorii 3 ani.

Acum, la a doua vizionare, constat că ceea ce este prezentat în film este aproape identic cu ce am trăit şi noi români în ultimii ani. Parcă este vorba de un scenariu care se aplică în toate ţările în care îşi bagă nasul FMI şi marile corporaţii transnaţionale.

Noi îl avem pe Băsescu, ei l-au avut pe Carlos Menem, un lider carismatic care a câştigat prin promisiuni populiste, apoi la câteva zile, a trădat poporul în favoarea corporaţiilor şi a băncilor străine, declanşând un adevărat genocid naţional. La fel ca şi Băsescu, Menem a avut două mandate consecutive. În perioada respectivă au fost date, de asemenea, o serie de legi cu caracter anti-naţional, prin proceduri de urgenţă care evitau dezbaterea parlamentară. Justiţia a fost aservită puterii şi a lucrat în cârdăşie cu politicienii corupţi şi “mafiocraţia”. Sindicatele au fost discreditate sau au pactizat cu puterea.

Tot ca şi în România băncile străine au transferat prin fraudă datoria proprie contractată prin credit de la “băncile-mamă” din ţara de origine, în datorie publică a statului gazdă. Compania naţională de petrol şi gaze naturale a fost privatizată, iar cetăţenii obligaţi să achiziţioneze combustibil din propria ţară la preţuri mai mari ca în exterior. S-au făcut o serie de privatizări ale companiilor de stat, fără nicio analiză economică prealabilă şi la preţuri de zeci de ori mai mici decât valoarea lor reală.

În toţi aceşti ani de jaf naţional, datoria ţării  ajuns la cote astronomice, iar populaţia a fost supusă unui adevărat genocid, prin sărăcie, înfometare şi lipsă de asistenţă socială. În timp ce majoritatea populaţiei a sărăcit tot mai mult, o clică minoritară coruptă a prosperat tot mai mult şi s-a complăcut într-un desfrâu mediatic, bazat pe divertisment de prost gust. Politica a devenit un mega spectacol televizat. (Vă pare cunoscut?!)

Spre deosebire de noi însă, argentinienii s-au revoltat în 2001 şi au înlăturat de la putere clasa politică coruptă recăpătându-şi demnitatea, drepturile cetăţeneşti şi proprietatea asupra resurselor naţionale.

Filmul întreg cu subtitrare în limba română.

Mulţi naivi au crezut că faza cu gaura din pantoful lui Jeffrey Franks, zapciul României, a fost chiar pe bune. Adică, absolut din întâmplare, domnul Franks a ridicat talpa, iar fotograful preşedinţiei a fost pe fază şi i-a imortalizat gaura.

Fumigena de presă, care a stârnit atâtea reacţii şi comentarii a fost doar un exerciţiu de imagine obişnuit, pe care astfel de reprezentanţi ai FMI îl fac atunci când vin să inspecteze ţările bananiere, subjugate de datorii.

Am mari bănuieli că totul a fost regizat în complicitate cu fotograful repectiv. Dacă ne amintim au mai fost astfel de manipulări şi alte dăţi, când delegaţia FMI a venit în vizită în România. Îmi aduc bine aminte că în urmă cu ceva timp, a apărut o altă fotografie care imortaliza ceasul, foarte ieftin, al respectivului funcţionar. Tot acest Jeffrey Franks declara, parcă anul trecut, că „este îndrăgostit de sarmale şi de sistemul bancar din România”. Mai putem pune la socoteală şi faptul că, de fiecare dată reprezentatul FMI se ambiţionează să-şi rostească, cu o stângăcie vizibilă, discursurile în limba română.

Toate acestea sunt doar acţiuni de PR, menite să mai domolească nemulţumirea populară şi să-l transforme pe domnul Franks într-un personaj simpatic, făcându-ne să uităm că a venit aici ca să ne facă viaţa grea şi să ne jupoaie de miliarde de euro.

Faza cu gaura din pantof este menită să transmită mai multe mesaje publicului. În primul rând, se creează reprezentantului FMI o imagine de om obişnuit, de simplu salariat. Pe urmă se oferă românilor un exemplu: vedeţi, până şi el face economie în aceste vremuri! Apoi se scoate în evidenţă opulenţa şi sfidarea guvernanţilor, care se îmbracă în haine scumpe şi au ceasuri de zeci ce mii de euro, făcându-ne să credem că numai aceştia sunt vinovaţi de problemele noastre.

Acum să revenim cu picioarele pe pământ! Este cineva atât de fraier încât să creadă că un înalt funcţionar bancar internaţional, care negociază cu şefi de state, nu îşi permite o pereche de pantofi nouă, atunci când vine la întâlniri oficiale?! Pe câţi români, cu venituri în jur de 200 de euro pe lună, i-aţi văzut umblnd cu pantofii rupţi? Eu nu am văzut niciunul!

Pe urmă, cum ai putea crede că un om care circulă mai mult cu limuzina şi avionul, îşi poate toci pantofii în aşa hal??? Hai să fim serioşi! Eu merg foarte mult pe jos şi am pantofi de zeci de ani, pe care încă îi mai port şi nu au nicio gaură.

Acest tip de acţiuni de imagine sunt folosite şi la noi pentru a prosti mulţimea. Poate vă mai amintiţi când Băsescu circula într-un Logan prin Bucureşti, fără escortă şi oprea la stopuri pentru a putea fi filmat şi fotografiat de jurnalişti. Sau când era surprins „din întâmplare” la hypermarket, împingând căruciorul cu cumpărături, îmbrăcat cu puloverul acela de şantierist, deşi are la Cotroceni o armată de angajaţi care ar putea să facă aprovizionarea cu alimente în locul său.

Avem şi exemplul mai recent a lui Emil Boc, care îşi lasă limuzina la marginea oraşelor şi se urcă în microbuz pentru a părea mai modest. Nu mai vorbesc de Elena Udrea care croşetează în direct, dă cu mopul sau întreabă pe Twitter dacă a apărut loboda la tarabe.

Totul în politică este teatru, iluzie şi propagandă şi trebuie să fi prea fraier ca să cazi în plasa acestor manipulări!

UPDATE: Ca să vedeţi că am dreptate! Azi simpaticul Jeffrey Franks a convenit cu Băsescu scumpirea gazelor şi eliminarea subvenţiilor la apă caldă şi încălzire. Tehnica consacrată: distrage-le atenţia şi pe urmă dă-le-o la cap!

În scrisoarea de intenţie convenită de Guvern cu FMI pentru noul acord, se anunţă o nouă lege care va permite scumpirea tarifelor la RATB şi Metrou cu mai mult de rata inflaţiei.

Iată ce spune documentul:

Vom promova o legislaţie care să stabilească o nouă autoritate metropolitană de tranzit care va supraveghea Metrorex împreună cu sistemul de transport public de suprafaţă din Bucureşti-RATB. Legea va permite de asemenea ajustări mai mari de tarife, dincolo de indexarea cu rata inflaţiei, în acord cu planul strategic de acoperire a cheltuielilor curente prin venituri şi a cheltuielilor de capital prin subvenţii.

Sursa: ZiuaVeche.ro

Deci, dragi concetăţeni, băgaţi mâna adânc în buzunar, ca să faceţi faţă noilor scumpiri pe care vi le pregăteşte dragul nostru Guvern, sub atenta îndrumare a FMI!

Ieri Traian Băsescu a anunţat că România “nu va mai trage” ultima tranşă de bani de la FMI. Acest lucru era prezentat ca un succes al măsurilor de redresare economică, luate de guvern până acum. Cu alte cuvinte, economia s-ar fi stabilizat şi acum urmează măsurile pentru reluarea creşterii economice. Deci nu mai este nevoie de bani, următorul acord cu Fondul fiind doar unul de precauţie.

Iată însă că lucrurile se pare că nu stau tocmai aşa. Ilie Serbănescu este de părere că FMI refuză să ne mai dea bani, pentru a ne obliga să împrumutăm de pe piaţa privată în condiţii mult mai dezavantajoase:

O să vă explic eu ce se află în spatele anunţului făcut de preşedintele Traian Băsescu. FMI refuză să ne mai dea bani. Fondul a luat această decizie pentru a ne face, în lipsă de altă variantă, să luăm bani de pe piaţa privată. Ne-au îndatorat şi nu mai au de ce să ne dea bani. De ce ar mai face-o? Să ne “plătim” datoriile tot cu banii pe care îi luăm de la Fond? Astfel, ne obligă să luăm bani de pe piaţa privată. Să încercăm măcar. Este greu, nu ştiu dacă o să reuşim asta. Dar, sînt convins, refuzul FMI de a ne mai da bani se ascunde în spatele declaraţiei date de preşedintele Traian Băsescu.

Sursa: Tricolorul

Vreau să nu luaţi ceea ce voi scrie în continuare, drept teorie economică sau cine ştie ce tratat academic în acest domeniu, despre situaţia României. Este doar opinia bazată pe bunul simţ al unui om prost. Pentru că, pe lângă domnul Mugur Isărescu, o mare somitate în domeniul finanţelor, eu sunt doar un prost.

Eu nu am fost guvernatorul Băncii Naţionale a României, timp de mai bine de două decenii, nu sunt membru al Comisiei Trilaterale, nici măcar al Clubului de la Roma. Nu port costume elegante şi ochelari cu ramă metalică şi nu vorbesc pe nas şi cu glas scăzut şi aşezat, ca să dau impresia că sunt un mare expert în finanţe. Aşa că nu trebuie să fiţi neapărat e acord cu tot ce voi scrie în continuare.

Domnul Isărescu a afirmat de curând într-o emisiune de televiziune că nu are de gând să „dea drumul la tiparniţă” pentru că România nu mai poate apela la acest gen de soluţii. Ideea pe care a marşat domnia sa în ultimii ani a fost menţinerea unui curs ridicat al monedei naţionale, sub pretextul menţinerii stabilităţii sistemului monetar. Inflaţia cu care ne-a îngrozit în anii ’90, atunci când fabricile şi băncile româneşti trebuiau vândute cât mai ieftin, este folosită acum ca justificare pentru menţinerea unui curs ridicat al leului. Menţinerea unui leu tare se face de către BNR prin cumpărarea masivă de lei de pe piaţă şi plasarea în schimbul lor a unor sume echivalente în euro.

Dar să privim lucrurile din cu totul alt unghi şi anume acela al băncilor şi companiilor străine care activează în România.

Băncile oferă împrumuturi populaţiei şi firmelor româneşti, în majoritate în lei, la care percepe dobânzi şi o serie de comisioane. Aceşti bani sunt bani virtuali, conform modului de funcţionare al sistemului bancar actual. Adică nu se află fizic în posesia băncii, în momentul încheierii contractului de credit, ci se vor materializa în bani reali pe măsură ce persoana împrumutată va achita ratele plus dobânda aferentă.

În urma achitării creditelor, băncile străine se vor trezi cu o mare cantitate de lei, cu care nu prea au ce face, deoarece profitul lor, pentru a fi repatriat la banca-mamă, trebuie transformat în euro. Aşa că banca va trebui să schimbe leii în euro. Şi de la cine va lua euro? Desigur, de la BNR! De unde are BNR euro? Păi din rezervele personale şi din împrumuturile la FMI, Banca Mondială etc. pe care statul în frunte cu Traian Băsescu le face pe motiv că ţara este în criză şi trebuie luate măsuri de stabilizare a economiei.

Acesta poate fi unul din motivele pentru care Mugur Isărescu şi gaşca sa de gulere albe sunt atât de interesaţi de menţinerea unei monede naţionale puternice. Motiv care poate fi aplicat şi în cazul companiilor străine care fac profit în România.

În cazul companiilor, indiferent de domeniul de activitate, menţinerea unui leu puternic mai oferă încă un avantaj: acest lucru le menţine profitul exprimat în euro la cote ridicate. Ca să înţelegeţi mai bine, am să vă dau un exemplu simplificat.

Să presupunem că un mare lanţ de hypermarket-uri care activează în ţara noastră, să zicem Carrefour, are un profit pe o perioadă oarecare de 4 milioane de RON. La un curs de aproximativ 4 RON pentru un euro, asta înseamnă 1 milion de euro. Acum să presupunem că leul se depreciază cu o unitate, adică un euro va fi 5 RON. Asta însemnă că profitul în euro realizat de Carrefour va fi de 800.000 de euro, deci o pierdere de 200.000 de euro, dintr-un foc! Cred că este clar acum cât de important este pentru aceşti jefuitori investitori străini ca leul să fie cât mai puternic, iar domnul Isărescu este perfect în asentimentul lor.

Acum poate vă veţi întreba, care e faza cu blocarea economiei româneşti menţionată în titlu?! Păi faza e că, BNR tot cumpărând lei de pe piaţă fără să tipărească nimic în plus, lasă economia internă a ţării fără lichidităţi. În această aşa-zisă criză financiară problema nu este că nu există mărfuri şi bunuri materiale, că oamenii nu vor sau nu pot să muncească, că firmele nu pot să producă, ci pur şi simplu că nu există suficiente unităţi monetare în circulaţie care să faciliteze schimburile comerciale şi finanţarea afacerilor care ar putea pune economia în mişcare şi ar permite dezvoltarea ei, măcar pentru satisfacerea nevoilor interne.

La aceasta se mai adaugă şi politica Băncii Naţionale de a menţine dobânda de referinţă la 9% sau cât mai este acum, mult mai mare faţă de cea din UE (care este undeva pe la 1%), făcând astfel ca în România să avem cele mai scumpe credite din toată Europa. Acest lucru nu afectează băncile, pentru că ţara noastră este total dependentă de capitalul străin, în urma falimentării şi vânzării băncilor româneşti, iar cei care au nevoie de împrumuturi nu au altă opţiune (poate şi din cauza lipsei unei educaţii financiare) decât acceptarea acestor credite foarte scumpe.

Ca să nu spuneţi că arunc toată vina pe BNR, vreau să scot în evidenţă şi alte aspecte. Un alt motiv pentru care economia românească a înregistrat o scădere accentuată în ultimii doi ani a fost faptul că, datorită crizei globale, „căpşunarii” care muncesc prin Europa nu au mai trimis în ţară miliardele de euro care susţinuseră până atunci economia prin stimularea consumului.

Apoi având în vedere faptul că în economia privată de la noi afacerile româneşti sunt în mare majoritate reprezentate de IMM-uri, iar cele mari comparabile cu cele străine sunt doar  “tunuri” date pe banii statului, prin măsurile idioate ale guvernului Boc au fost lichidate câteva sute de mii de afaceri mici şi mijlocii care făceau economia să supravieţuiască.

Marii investitori străini nu au adus o mare contribuţie la dezvoltarea României, deoarece profiturile şi le declară în „paradisuri fiscale”, capitalul produs aici este exportat masiv în ţările de origine, iar salariile oferite românilor sunt de 4 – 5 ori mai mici decât cele pe care aceleaşi companii le oferă în ţările dezvoltate în care au filiale.

Dacă BNR ar dori să servească interesele naţionale ar putea proceda la o depreciere controlată a leului, combinată cu o reducere a fiscalităţii şi o mărire uşoară a salariilor şi pensiilor din partea statului, pentru a contracara creşterea preţurilor de către agenţii economici. Acest lucru, care ar impulsiona economia şi consumul intern, nu se poate realiza, din păcate, deoarece FMI, care face echipă bună cu BNR, a cerut guvernului măsuri contrare, de tăieri, reduceri şi mărirea taxelor şi impozitelor.

Ca să vă daţi seama că acestea sunt măsurile corecte, amintiţi-vă că şi SUA a procedat la fel, depreciind moneda naţională pentru a subvenţiona economia. La fel procedează şi China, menţinând un curs scăzut al yuanului faţă de dolar, lucru care l-a cam supărat pe Obama. Acesta chiar i-a cerut lui Hu Jintao, la recenta vizită în SUA a liderului chinez, să-şi întărească moneda naţională, pentru a nu afecta în mod negativ economia americană. Noi, desigur, procedăm invers!

Puteţi să credeţi tot ce am spus aici, sau puteţi să ascultaţi minciunile frumos împachetate pe care domnii experţi finanţişti, cu costum elegant şi cravată, vi le înşiră la televizor. Decizia vă aparţine!

Am fost întrebat de unii cititori, dacă ce am scris ieri despre Nicolae Ceauşescu a fost ironie sau chiar pe bune. Ei bine, 40% a fost ironie şi 60% este ceea ce cred cu adevărat.

Aniversarea post-mortem de ieri a fostului preşedinte al României, din perioada comunistă, a fost un subiect de dezbatere pentru mulţi şi un nou prilej de pelerinaj pentru nostalgici la mormântul fostului dictator.

Părerea mea despre perioada de dictatură a lui Ceauşescu este că atunci au fost cei mai buni ani ai României din ultimele cinci decenii. Sunt convins că cea mai mare parte a populaţiei trăia atunci mult mai bine ca acum.

Spun asta nu pentru că sunt un mare fan al acelui regim, ci doar în comparaţie cu ceea ce trăim acum. Atunci România era încă un stat naţional, iar conducătorii săi apărau interesele poporului român, aşa cum nimeni din clasa politică de azi nu mai face.

Activiştii anti-comunişti de acum, care în ’89 erau sugaci, sau încă mai făceau caca la oliţă, vin cu poezia învăţată mai mult de la televizor decât de la părinţi, cea cu statul la cozi, frigul, penele dese de curent, alimentele raţionalizate, abuzurile securităţii, programul tv de două ore pe zi etc.

Ceea ce nu ştiu ei, este faptul că perioada proastă din comunism a început prin anii ’80, când au început să-şi facă efectele primele acorduri cu FMI (dovadă că şi atunci FMI provoca dezastre economice, sub pretextul ajutorului financiar acordat statelor), încheiate începând cu 1973. La acestea se mai adaugă şi pagubele masive provocate de cutremurul din 4 martie 1977 şi presiunile tot mai mari care se făceau pentru destabilizarea ţării, din afară, prin propaganda unor posturi ca “Vocea Americii”, “Europa liberă” şi “Deutsche Welle”, iar din interior de către foştii bolşevici, metamorfozaţi în dizidenţi.

Cei care au trăit în perioada anilor ’70 ştiu foarte bine că atunci se găseau alimente din belşug, toată lumea avea un loc de muncă şi o casă, litoralul era plin de străini, la televizor erau filme şi seriale americane “foarte capitaliste”, gen “Columbo”, “Kojak” sau “Dallas”, la radio se asculta “Beatles”, “Led Zeppelin”, “Deep Purple”, “Rolling Stones” şi multe altele.

În anii dictaturii lui Ceauşescu a fost construit Metroul bucureştean, a fost amenajat râul Dâmboviţa, s-au construit majoritatea apartamentelor de bloc în care locuim azi. S-au construit mii de fabrici, infrastructură rutieră, s-a dezvoltat învăţământul şi cercetarea. Producţia agricolă era înfloritoare, la fel şi comerţul şi exporturile. Astăzi toate astea sunt doar amintiri…

Toată austeritatea din anii ’80 s-a datorat efortului de a plăti datoria către FMI, iar cenzura sporită s-a datorat încercării de a contracara atacurile şi presiunile făcute asupra României, care au culminat cu răsturnarea de la putere a lui Ceauşescu din decembrie 1989. Dacă am fi rezistat şi am fi depăşit acest impas, acum România ar fi fost în situaţia Chinei, sau chiar mai bine de atât.

Îl apreciez pe Ceauşescu pentru că a fost un mare patriot şi a apărat interesele românilor în faţa marilor puteri. Celebrele sale principii din politica externă: respectarea integrităţii şi suveranităţii statelor şi neamestecul în treburile interne sunt încălcate azi chiar prin Constituţie.

Ceea ce nu mi-a plăcut la el şi pentru asta îl condamn, a fost faptul că nu a luat în considerare opiniile cetăţenilor şi a făcut totul numai după mintea lui de ţăran prost. Trei lucruri pe care le-a făcut poporului consider că au fost greşite:

• Decretul nr. 770 din 1967, prin care erau interzise avorturile. Acest lucru a dus la numeroase drame familiale, femei moarte datorită întreruperilor de sarcină ilegale, copii nedoriţi, familii disfuncţionale şi tineri inhibaţi sexual.
• Dărâmarea multor biserici şi clădiri de patrimoniu, în numele unei sistematizări urbane făcută doar după mintea lui.
• Industrializarea forţată, care a dus la mutarea unui număr mare de ţărani la oraş şi transformarea lor într-o pătură de parveniţi, care azi nu îşi mai găsesc locul în societate.