Am văzut şi „Poziţia copilului”

By | 7 martie, 2013
Distribuie prietenilor!

Staţi puţin, nu vă gândiţi la lucruri perverse şi ilegale, e vorba de filmul „Poziţia copilului” distins cu premiul „Ursul de aur” la Festivalul de film de la Berlin! 😆

Am fost ieri seară la sala „Elvira Popesco” la premiera pentru bloggeri şi presă a filmului, la invitaţia celor de la Parada Film. Nu puteam să lipsesc de la un eveniment atât de important şi de la un film care a adus România şi cinematografia românească în atenţia întregii lumi.

Filmul este într-adevăr deosebit, în special din punct de vedere al mesajului şi al performanţei actorilor, aşa că aprecierile din presă de până acum nu mi se par deloc exagerate.

Pozitia_Copilului

Aşa cum s-a mai spus, este vorba de o dramă psihologică, provocată de o relaţie mamă-fiu disfuncţională, de co-dependenţă şi fixaţie oedipiană, foarte frecventă de altfel în societatea noastră. Conflictul se acutizează în urma unui eveniment, tragic, un accident de maşină în care moare un copil. Mama, excesiv de autoritară şi posesivă, încearcă să rezolve problema fiului, care, deşi pare trecut de 30 de ani, este un individ laş, indecis, lipsit de voinţă şi chinuit de tot felul de manii şi fobii.

Povestea este încadrată într-un mod foarte reuşit şi condensat, în contextul actual al societăţii româneşti foarte polarizată şi cvasi-coruptă, împărţită în parveniţii şi snobii ce se pretind a fi noul high-class, ce încearcă să îşi facă propria lege şi dreptate utilizând bani şi influenţă şi cei sărăciţi până la limita supravieţuirii, pentru care ultimele arme într-o confruntare au rămas înjurătura şi bâta de baseball. Replicile actorilor şi în special cele între mamă şi fiu, sunt încărcate puternic cu limbaj vulgar, explicit şi expresii dure, pentru a sugera şi mai mult realism şi a accentua conflictul psihologic cu tentă erotic-incestuoasă dintre protagonişti.

Nu vă dezvălui mai mult din povestea filmului, pentru că vreau să-l vedeţi fără să pierdeţi din intensitatea emoţiei şi tensiunii pe care o transmite. Tot ce vreau să mai spun este că actorii au interpretări excepţionale, Luminiţa Gheorgiu face într-adevăr un rol nemaipomenit, probabil cea mai mare realizare din cariera ei, în special la scena de final, unde realismul este de-a dreptul înfiorător. Mai sunt şi alte surprize plăcute, cum ar fi rolul scurt, dar savuros interpretat şi cu mare talent, de Vlad Ivanov sau apariţia episodică a producătoarei Ada Solomon, într-un rol secundar.

Modul în care a fost realizată filmarea mi s-a părut puţin bizar, aceasta fiind pe alocuri în genul unui documentar filmat de un amator cu camera compactă, ţinută în mână, dar din câte a declarat regizorul, aceasta a fost concepţia artistică propusă de la bun început, deci e vorba de o chestiune de stil şi de viziune regizorală, care dă filmului chiar o doză de farmec în plus.

Filmul este realizat pe baza unui scenariu de Răzvan Rădulescu şi Călin Peter Netzer (regizor), avându-i ca producători pe Ada Solomon şi Călin Peter Netzer şi are în rolurile principale actorii: Luminiţa Gheorghiu, Bogdan Dumitrache, Florin Zamfirescu, Ilinca Goia, Nataşa Raab, Adrian Titieni, Mimi Brănescu, Vlad Ivanov, Tania Popa, Cerasela Iosifescu ş.a. După cum bine ştiţi a fost premiat cu „Ursul de aur” la Festivalul de film de la Berlin şi este deja achiziţionat pentru difuzare de multe ţări de pe glob.

Eu vă recomand cu căldură să vedeţi acest film şi să sprijiniţi astfel cinematografia românească, care face tot mai mulţi paşi pe drumul recunoaşterii internaţionale. Lansarea în cinematografe va avea loc pe data de 8 martie, atât în Bucureşti cât şi în alte oraşe din ţară.

2 păreri la “Am văzut şi „Poziţia copilului”

  1. Alexandru Petrescu

    Pe mine m-a șocat în acest film faptul că, faptele reale, cele care ar fi trebuit să devină obiect al investigației și bază a deiziei judecătorești, devin obiect de negociere, simple pretexte procedurale pentru o justiție aflată și în slujba, exact a acestui tip de societate. Nimenei dar absolut nimeni, nu pare preocupat de ceea ce s-a petrecut în realitate ci doar de ,,cum să procedăm să fie mai avantajos pentru noi?”. Polițistul, de pildă, spune ceva de genul ,,Nu poate să declare că avea viteză 110 km pe oră deoarece un șofer depășit de fiul dv. spune că mergea cu 130 km. Dacă respectivul schimbă declarația, poate; dacă nu, nu!”. După care, începe la un moment dat negocierile cu doamna arhitect, pentru că polițistul avea o rudă, care avea o proprietate șamd

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge