Aseară s-a desfăşurat la Cinematecă, sala “Union”, proiecţia pentru bloggeri, organizată de Parada Film cu ocazia lansării pe DVD a documentarului “Kapitalism – Reţeta noastră secretă”, realizat de Alexandru Solomon.

L-am văzut prima oară când a fost postat online de canalul francez “Arte”. Din păcate era versiunea scurtă a filmului, în limba franceză, aşa că nu am putut recepţiona mesajul său în totalitate. Am fost invitat şi la vizionarea de presă dinaintea lansării în România, dar nu am putut să mă duc, aşa că ocazia de aseară a fost binevenită pentru mine.

Poster

M-am bucurat şi mai mult când, pe lângă versiunea lungă, în limba română, am putut viziona şi două dintre bonus-urile incluse pe DVD, ce conţin secvenţe inedite, din totalul celor 70 de ore de material filmat brut, care nu au fost incluse la montaj.

Dacă aş fi realizat eu filmul aş fi inclus şi aceste secvenţe, pentru că, în absenţa lor, filmul pare cumva incomplet, prezentând numai o faţă a monedei, numai un punct de vedere asupra capitalismului mioritic, acela al aşa-numiţilor moguli, sau oligarhi.

Primul bonus are ca subiect situaţia unei femei, doamna Carmen, reprezentată a păturii sociale a micilor întreprinzători, fiind posesoarea unui butic. Ea face parte din “cealaltă Românie”, a cetăţeanului veşnic umilit, a micului capitalist, împovărat de taxe, terorizat de controale abuzive, sufocat de birocraţie şi care îşi ţine afacerea de azi pe mâine. Ca o ironie, la sfârşitul materialului, scria că magazinul doamnei Carmen, a fost închis la câteva luni după filmare.

Al doilea material bonus, se referea la un personaj care devine din ce în ce mai interesant, după ce a fost anunţată intenţia sa de a prelua conducerea postului de televiziune Realitatea TV. Este vorba despre Sebastian Ghiţă, cel mai tânăr multi-milionar în euro din România, patronul comapniei Ase Soft. În interviul său, omul de afaceri vorbeşte despre viziunea sa în legătură cu relaţia moguli – partide politice. Aceasta ar fi o “relaţie de tip tranzacţional” din partea partronilor, dar politicienii ar încerca să o transforme într-o “relaţie de tip afectiv” .

Filmul, în general, mi-a plăcut foarte mult şi consider că este o realizare importantă pentru cinematografia românească. De obicei, pentru mine un documentar este un simplu document vizual; ceva pe care îl păstrezi pentru a-l vedea peste ani şi ani. Dar în acest caz mi-a plăcut mult şi realizarea artistică. Nu intru în amănunte pentru că m-aş complica prea mult şi nu aş mai putea să închei acest articol. :)

Pot să spun doar că mi-a plăcut felul în care se insinuează camera de filmat peste tot, ca un vizitator nepoftit, în locuri în care oamenii obişnuiţi nu prea au acces. De fapt camera reprezintă, în film, felul în care Ceauşescu ar vedea, după 20 de ani, cum s-a transformat ţara clădită de el cu atâta trudă, pe principiile comuniste şi cum a fost ea “moştenită”, de miliardarii actuali.

Mi-au plăcut mult şi metaforele vizuale cu oglinzile, plasate în birourile mogulilor intervievaţi şi manechinele având pe post de cap un televizor în care apăreau chipurile acestor personaje. Mai este vorba şi de îmbinarea reuşită între secvenţele filmate, materialele de arhivă cu Ceauşescu şi nişte animaţii foarte sugestive şi amuzante.

Kapitalism-Banchetul mogulilor

Am crezut că o să vin cu o idee originală spunând că Alexandru Solomon este un Michael Moore din Carpaţi, dar se pare că unul dintre moguli mi-a luat-o înainte. Chiar mi se pare că stilul lui Michael Moore seamănă cu cel folosit în acest documentar (nu invers!). :lol:   La fel şi ideea de a folosi “din off”, vocea autorului, o găsesc apropiată de maniera de realizare a documentaristului american şi consider că dă naraţiunii multă naturaleţe, deşi unora li s-a părut monotonă şi lipsită de dinamism.

La sfârşitul vizionării mi-a revenit în minte eterna întrebare, pe care şi-o pun în ultimul timp din ce în ce mai mulţi români: era mai bine pe vremea comunismului? Nu pot să mă pronunţ dacă era mai bine, dar pot să reformulez, spunând că erau mult mai mulţi oameni care trăiau mai bine. În spijinul acestei idei vine şi George Copos, care m-a surprins, spunând că în 1990 puterea de cumpărare a românilor era mult mai mare decât acum.

Alte ecouri: George Hari Popescu – Kapitalism: Reţeta noastră dezgustătoare

Related posts:

  1. Mar Nero, vizionarea pentru bloggeri
  2. Imagini şi impresii de la vizionarea Mar Nero
  3. Canon SX30 IS, camera foto perfectă pentru bloggeri
  4. Kapitalism – Reţeta noastră secretă
  5. Neo 2 – o jucărie utilă pentru scriitori, jurnalişti şi bloggeri