De ce plătim impozite?

Pentru a justifica gogomăniile şi aberaţiile, pe care le transformă în legi guvernul pe care îl păstoreşte din umbră, Traian Băsescu are câteva afirmaţii, („clocite” probabil de ideologii şi consilierii aciuaţi la Cotroceni) pe care le repetă la nesfârşit în diverse ocazii publice:

1. Nu există venit care să nu poată fi impozitat.

2. Statul nu este responsabil pentru toţi cetăţenii săi.

3. Trebuie să renunţăm la „statul social”.

Domnul preşedinte nu numai că dovedeşte că vrea să ne trombonească cu pseudo-ideologii de dreapta, dar arată că nici nu cunoaşte prea bine cum stau lucrurile în lume la acest capitol. După cum bine ştim, domnia sa este un mare fan al Statelor Unite, pe care le venerează cu mult devotament. Probabil deja l-a înlocuit, pe scara valorilor personale, pe Dumnezeu cu „Licuriciul Cel Mare”. De acolo cred că vine şi adoraţia pentru statul minimal, care nu răspunde pentru cetăţenii săi.

Ceea ce nu realizează însă domnul Băsescu este faptul că statul american este mult mai onest faţă de cetăţenii săi decât statul român. Este adevărat că în America statul nu îţi poartă de grijă, dar nici nu îţi ia taxe în acest scop. Acolo statul încasează taxe pe proprietate, taxe pe venit şi taxe pe consum. De serviciile sociale, sănătate, pensii, învăţământ etc. se ocupă diferite companii private, la care cetăţenii apelează şi cotizează, conform propriilor alegeri. În concluzie, statul nu se ocupă de cetăţean dar nici nu îl jupoaie cu taxe, aşa cum se întâmplă la noi.

Pe urmă mai există încă un motiv pentru care americanii nu se bazează atât de mult pe stat. Ei sunt legaţi mai mult de comunitatea locală din care fac parte. Acolo contribuie cu bani pentru servicii publice, acolo îşi rezolvă problemele de interes personal sau comunitar, lucru care nu prea este o tradiţie şi în România.

În ceea ce priveşte ideea absurdă a lui Traian Băsescu, conform căreia orice venit, oricât de mic, trebuie impozitat nu are nicio legătură cu statul minimalist de tip liberal şi nici nu constituie un principiu universal şi absolut necesar. Are mai degrabă de-a face cu statul dictatorial, tiranic sau cu sclavia de tip colonial.

După cum ştim din istorie, în trecut impozitele erau plătite doar de cei foarte bogaţi şi nu aveau un caracter permanent. Acestea erau colectate de regi şi conducători pentru finanţarea războaielor. Sunt puţini cei care ştiu că până în 1874 în Anglia nu s-au plătit permanent impozite, iar în America impozitul pe venit permanent a fost introdus abia în 1913, odată cu înfiinţarea Rezervei Federale, care, în treacăt spus, este o bancă privată la care guvernele cotizează. Odată cu democratizarea societăţilor şi propagarea filosofiei drepturilor omului, obligativitatea plătirii de impozite a fost extinsă şi pentru cetăţenii săraci, care au fost astfel păcăliţi.

Deci teza domnului Băsescu, conform căreia orice venit trebuie impozitat, nu numai că nu este un principiu universal şi absolut indispensabil funcţionării statului, dar este şi un abuz şi o dovadă de ipocrizie şi nesimţire faţă de cetăţanul român. Este mai mult o jecmănire de tip fanariot a contribuabilului şi o frână puternică în calea dezvoltării şi prosperităţii societăţii româneşti.