Iată ce le-a spus Traian Băsescu românilor din Chicago:

O să vă dau un motiv pentru care să rămâneţi aici. Unul singur şi bun (…) O să vă spun foarte cinstit un lucru: toţi ne iubim ţara, dar viaţa nu este numai dragoste de ţară, mai este şi viaţă de zi cu zi. În momentul de faţă, România nu este în măsură să asigure cetăţenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înţelegere pentru demagogia politicienilor care se proţăpesc la televizor şi spun: v-au plecat românii din ţară.

Sursa: Gândul

Cu alte cuvinte: “Eu sunt preşedintele ţării voastre şi în loc să recunosc că în 8 ani de zile nu am fost în stare să fac nimic, pentru a vă oferi o viaţă mai bună, dau vina pe comunism!” Un adevărat patriot român, ce mai!

După ce a dat cu mopul şi a croşetat în direct, probabil suferind foarte mult de nebăgare în seamă, după ce a trecut în opoziţie, Elena Udrea a apărut în prima ediţie a emisiunii „Alegerile Mihaelei” de la Realitatea TV.

Nu ştiu la ce fel de „alegeri” se referă Mihaela Rădulescu în titlul noii ei emisiuni, dar madam Udrea ziceai că e în campanie electorală, pozând din nou în gospodina care face demonstraţii de menaj în direct. De data asta am asistat la lecţia de călcat cămăşi, pentru femei puternice şi de carieră, aşa cum erau şi doamnele din platou.

Cu ocazia asta postacii personali ai doamnei Udrea, plictisiţi de atâta înjurat la Ponta, Antonescu şi Oprescu, au avut un binemeritat respiro de „pupincurism”, comentând elogios evenimentul pe site-urile de ştiri care au semnalat această nouă ieşire la rampă a blondei de la PDL.

Vă mai amintiţi care era piesa de rezistenţă cu care alianţa DA, proclamată de centru-dreapta, a câştigat încrederea electoratului în 2004? Este vorba de introducerea cotei unice de impozitare. Atunci s-a născut şi celebra lozincă „Să trăiţi, bine!” pe care Traian Băsescu o lansa în toate adunările publice, cu rânjetul pe buze şi salutând milităreşte.

Alianţa auto-proclamată de dreapta, propunea o schimbare majoră, o reformă profundă a societăţii româneşti, care să permită o trecere autentică la sistemul capitalist, generator de prosperitate.

Ideea vehiculată atunci, ca de altfel şi acum, era că România este menţinută de „bolşevicii filoruşi” ai lui Iliescu într-un sistem bazat pe fostele structuri comuniste, care nu permit o dezvoltare a economiei şi societăţii româneşti pe baza principiilor capitaliste ale economiei de piaţă.

Cota unică de impozitare a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2004, începând cu 1 ianuarie 2005.

Ni se promitea atunci că prin acest sistem de impozitare va fi încurajată munca celor întreprinzători, inteligenţi şi harnici, că vor fi stimulate investiţiile străine şi că va fi redusă drastic evaziunea fiscală.

Acum, după mai bine de 7 ani, care sunt rezultatele? Au avut investiţiile străine vreun rezultat notabil asupra dezvoltării economiei? S-au îmbogăţit românii întreprinzători, inteligenţi şi harnici?! S-a redus evaziunea fiscală? Mă tem că nici unul din aceste obiective nu a fost atins, ba, dimpotrivă, situaţia s-a agravat.

Ce s-a întâmplat de fapt? Cota unică a favorizat consumul şi afacerile speculative, bazate pe bani împrumutaţi. Aşa se face că marile „investiţii străine” au dus la invadarea României cu bănci şi hypermarketuri, care au făcut profit pe baza consumului pe credit şi a speculaţiilor imobiliare sau financiare.

De această creştere economică nesănătoasă au beneficiat o mână de privilegiaţi ai regimului, în vreme ce marea masă a populaţiei nu a simţit nicio îmbunătăţire a nivelului de trai.

Când robinetul cu bani – proveniţi de la „căpşunari” şi din schimburile economice cu statele UE -  s-a închis, ţara noastră a fost obligată să facă un împrumut masiv la FMI. Fondul, care iniţial susţinuse cota unică, impunea acum „ajustări fiscale” sub forma celebrelor măsuri de austeritate.

Numai că, aceste „ajustări” au fost făcute pe seama celor mulţi şi săraci, care oricum nu beneficiaseră de pe urma perioadei de „creştere economică”, în vreme ce „băieţii deştepţi”, „regii asfaltului”, în ţara fără autostrăzi şi restul “afaceriştilor” sponsorizaţi de stat au prosperat în continuare.

În concluzie, înţeleptele măsuri “de dreapta” nu au făcut decât să accelereze redistribuirea bogăţiei existente, moştenită de la regimul comunist şi spoliată apoi de regimurile post-decembriste, luând cu nesaţ de la cei mulţi şi săraci şi băgând în buzunarele adânci ale celor puţini şi privilegiaţi de sistem.

Rezultatul este cel actual, România ajungând o ţară „bananizată” şi pauperizată după modelul statelor africane sau latino-americane, o colonie care exportă mână de lucru ieftină şi resurse naturale la preţ de nimic, iar populaţia este tot mai îndobitocită şi manelizată. Nici vorbă de profit prin muncă şi inteligenţă, nici vorbă de IMM-uri, afaceri de familie prospere şi creare de plus-valoare şi capital autohton, nici măcar investiţii străine profitabile, ca să nu mai vorbim de reducerea corupţiei şi a evaziunii fiscale.

Aflată la Palatul Copiilor, unde a participat la lansarea candidaturii Sulfinei Barbu pentru Primăria Sectorului 4, Elena Udrea a propus simpatizanţilor PDL ca stadionul “Naţional Arena” să poarte numele de “Adriean Videanu”.

Justificarea propunerii este că această „realizare extraordinară”, cum o numeşte Udrea, este un proiect început pe mandatul fostului primar PDL al Capitalei.

Mergând pe această logică, metroul uşor din zona Crângaşi ar trebui să se numească „Traian Băsescu”, deoarece acest proiect nu numai că a fost început de actualul preşedinte al României, ba chiar a fost inaugurat de domnia sa în calitate de vatman!

Sursa foto: Gândul

Se şi vede, de altfel, acest lucru deoarece ctitorul ei şi-a lăsat amprenta caracteristică asupra liniei 41, supranumită şi „linia neagră” sau „linia morţii”, deoarece de la inaugurare şi până acum a avut loc un lung lanţ de accidente şi incidente neplăcute, cel mai recent fiind cel de ieri, din Pasajul Lujerului.

Superstiţioşii ar putea spune că linia lui 41 a debutat cu stângul, în acea zi de 21 octombrie 2002. La doar câteva ore de la inaugurarea oficială, o garnitură 41 a accidentat un copil pe Podul Grant, după ce acesta traversase prin loc nepermis linia, de mână cu mama sa.

Patru zile mai târziu, pe 25 octombrie, două accidente au avut loc în aceeaşi zi. Doi şoferi au fost grav răniţi, după ce au făcut aceeaşi greşeală la câteva ore distanţă: au virat brusc la stânga peste linia de tramvai, fără să se asigure, iar garniturile 41 i-au acroşat.

Citiţi mai departe pe Gândul

Ce să-i faci, ceasul rău, pisica neagră! Mă întreb, cum ar fi fost oare dacă Naţional Arena s-ar fi numit Stadionul Naţional “Traian Băsescu”?!

Mie Victor Ponta, ca politician, nu mi-a inspirat niciodată încredere, mai ales după discursul elogios în Parlament la adresa guvernului Ungureanu. Dar am mers pe ideea că orice e mai bun la conducerea ţării decât PDL şi Traian Băsescu.

După desemnarea s-a ca premier, Ponta m-a dezamăgit, nu numai pe mine, cred, dar şi pe toţi cei care îşi puseseră speranţa într-o cât de mică îmbunătăţire a situaţiei din România.

Prima dezamăgire a fost propunerea lui Ioan Rus în funcţia de ministru la Interne, fapt pe care nu îl mai comentez, pentru că au făcut-o destui înaintea mea.

Pe urmă a urmat pactul ruşinos cu Gabriel Oprea şi UNPR, pe care Băsescu l-ar fi numit cu siguranţă “soluţie imorală”, dacă ar fi  fost în defavoarea sa.

Această alianţă cu UNPR este lucrul cel mai trist şi grav totodată, pentru că domnul Oprea a declarat că nu va susţine niciodată suspendarea lui Traian Băsescu.

Întrebat într-o emisiune la B1 TV ce va face UNPR dacă USL va declanşa procedurile pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, Gabriel Oprea a răspuns: “Niciodată nu vom vota aşa ceva. Cum să votăm pentru instabilitatea României, când crezul nostru este stabilitatea României?”.

Sursa: DCNews

Prin urmare, dacă Victor Ponta respectă dorinţa UNPR, adică Băsescu nu va fi suspendat, lupta este ca şi pierdută, pentru că un guvern susţinut de foştii aliaţi ai PDL şi de un USL împănat cu traseişti şi dezertori din tabăra puterii, cu Băsescu la Cotroceni, nu poate decât să garanteze că lucrurile vor merge exact ca înainte. Totodată sunt trădate şi idealurile protestatarilor din Piaţa Universităţii care cereau doar atât: “jos Băsescu”, “jos Boc”, “alegeri anticipate”. Şi dacă Ponta va fi tot un fel de Boc…

Nu cred că este momentul pentru competiţii în interiorul partidului. Dimpotrivă, este nevoie de mobilizare maximă, de a strânge rândurile şi a demonstra că PDL este acea pisică pe care o calci de zece ori cu maşina şi, când te gândeşti că ai zdrobit-o, îţi sare la gât, aşa cum ne plăcea să ne descriem.

Elena Udrea

Sursa: RTV

Întrebarea este, cine a călcat PDL-ul cu maşina de zece ori şi la gâtul cui vrea să sară acesta? Oare PDL este chiar doamna Udrea însăşi?! Sau poate pisica e un… Cotoi?

Chiar mă îngrozesc când văd ce înţeleg unii prin a face politică!

Traian Băsescu a făcut azi nişte declaraţii în deschiderea Conferinţei Bologna. A vorbit în limbajul de lemn european, specific, pe care îl foloseşte de fiecare dată când abordează subiecte legate de UE şi “integrarea europeană”.

Jurnaliştii au remarcat o nouă vorbă de duh a preşedintelui, care a spus că “atunci când o ţară este răcită, toate celelalte tuşesc”. Iar cauza acestei probleme ar fi “o insuficientă integrare a unor politici esenţialmente fiscale din trecut”.

Trecând peste explicarea a ceea ce înseamnă “politici esenţialmente fiscale” şi această “integrare”, care trebuie să fie din ce în ce mai bună, eu sunt de părere că acum nicio ţară nu ar “tuşi”, dacă nu s-ar fi integrat în această farsă care se numeşte UE. Deci , în opinia mea, ca să nu răcească şi să nu tuşească, o ţară ar trebui, dimpotrivă, să se integreze cât mai puţin, sau să nu se mai integreze deloc!

Ceea ce mi-a atras atenţia mai mult însă, sunt referirile preşedintelui la ceea ce ar trebui să facă România pentru “mai multă integrare şi mai multă convergenţă“.

Potrivit lui Băsescu, soluţia, din punct de vedere al României, este continuarea şi întărirea acestui proces cu adăugarea, an de an, a unor elemente care să asigure competitivitatea socială şi economică pe termen lung a statului român.

Sursa: Gândul

Dacă în cazul economiei mai are cât de cât sens să vorbeşti de competitivitate, nu pot să-mi dau seama deloc ce vrea să spună domnul preşedinte prin “competitivitate socială”!

Conform DEX “competitiv” înseamnă:

COMPETITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care poate suporta o concurenţă. 2) Unde se poate concura; în care concurenţa este posibilă. /<fr. compétitif

Deci, o societate competitivă ar fi una care poate suporta concurenţa, un spaţiu în care se poate concura şi în care concurenţa este posibilă. Dar întrebarea este, cine cu cine să concureze? Statul cu populaţia? Guvernul cu Parlamentul? Puterea cu Opoziţia? Cocalarii cu “gipan”, cu salariaţii cinstiţi? “Regii asfaltului” şi “băieţii deştepţi” cu antreprenorii muncitori şi oneşti? Băsescu cu România întreagă? Să reînceapă lupta de clasă, în care săracii să se războiască cu bogaţii?

O societate care nu este construită pe principiul cooperării şi al solidarităţii, nu poate fi numită societate, ci doar, cel mult, o gloată barbară. Mă întreb dacă nu cumva domnul Băsescu vrea să generalizeze la nivel de societate, debandada, dezbinarea, porcăiala şi haosul pe care domnia s-a le-a creat în viaţa politică a ţării. Pentru că în declaraţia domniei sale spune chiar că trebuie adăugate, an de an, noi elemente care să permită acest lucru, adică acea “competitivitate socială”, care până acum nu ar fi fost posibilă.

Nu, nu am să vorbesc despre Traian Băsescu, care, de când e preşedinte, calcă zilnic democraţia şi Constituţia în picioare! Plus de asta, personal nu cred că democraţia este altceva decât un concept şi o utopie. Totuşi, de dragul integrităţii şi al respectării principiilor, orice politician ar trebui să respecte, măcar la nivel declarativ, “idealurile democraţiei”.

Astăzi, la emisiunea „După 20 de ani” de la Pro TV a fost invitat primarul Constanţei Radu Mazăre. Sincer nu-l simpatizez deloc pe domnul primar, în special datorită atitudinii sale publice extravagante şi sfidătoare, nepotrivită chiar şi pentru un om de afaceri, deci cu atât mai puţin pentru un funcţionar public.

Nu am văzut emisiunea, dar am citit prin presă că domnul Mazăre a declarat la un moment dat că, „dacă avea pe mână banii pe care i-a gestionat Elena Udrea nu mai pleca de la putere 30 de ani”. Această afirmaţie îi face un mare deserviciu atât sieşi, cât şi grupării politice din care face parte.

Oare cum poţi rămâne la putere altfel decât pe baza voturilor electoratului? Deci, cum ar putea domnul Mazăre să rămână la putere 30 de ani cu banii Elenei Udrea? Cumpărând alegătorii, corupând instituţiile statului, sau instaurând o dictatură personală, ca în statele sud-americane, pe care domnia sa le vizitează în vacanţe exotice?!

Un alt politician care faultează grav democraţia este Ioan Oltean. Acesta a declarat, ieri, într-o conferinţă de presă, că este “aproape certitudine” că premierul Mihai Răzvan Ungureanu îi va urma lui Traian Băsescu la Preşedinţie, după ce mandatul acestuia se va încheia.

Întrebat dacă Mihai Răzvan Ungureanu ar putea să-l înlocuiască pe preşedintele Traian Băsescu, Oltean a răspuns: “Atunci când mandatul preşedintelui Traian Băsescu se va epuiza, există această aproape certitudine”.

Sursa: Gândul

Iarăşi întreb: cum poate ajunge cineva într-o poziţie înaltă de conducere , în stat, fără sprijinul electoratului? Cum crede domnul Oltean că va ajunge MRU succesorului lui Băsescu la funcţia de preşedinte? Cumva va fi impus cu forţa, sau prin alte mijloace, de partidul domniei sale, de este convins că acest lucru este „aproape certitudine”?! Căci, având în vedere că domnul Ungureanu nici nu este bine format ca politician, cu atât mai puţin ca viitor candidat la funcţia de preşedinte al ţării (nici măcar nu a început campania electorală, pentru alegerile prezidenţiale). Pe ce informaţii, legate de voinţa viitoare a electoratului se bazează vice-preşedintele PDL când afirmă că este aproape o certitudine că MRU va fi preşedinte?

Avem deci doi politicieni, unul din opoziţie, celălalt de la putere şi nici unul dintre ei nu dă doi bani pe democraţie!

A face politică înseamnă a fi moral, domnule Hurezeanu. Politica e o artă a moralităţii!

Mihai Răzvan Ungureanu

Dacă pentru a fi moral ai nevoie de talent, înseamnă că moralitatea este o mare şmecherie! V-o spune Băsescu care e un mare “animal politic”!

Ştiţi care era cel mai mare vis al lui Traian Băsescu în 2008?! Să facă un guvern PDL-PSD! După ce visul i s-a împlinit, acum, în 2012, Băsescu are alt vis: să termine definitiv România! Oare îşi va vedea visul cu ochii?!