Neputinţa învăţată apare atunci când un animal este supus în mod repetat unui stimul aversiv, de care nu poate scăpa. În cele din urmă, animalul nu va mai încerca să evite stimulul şi se va comporta ca şi şi cum ar fi complet incapabil de a schimba situaţia. Chiar şi atunci când posibilitatea de a scăpa este prezentă, această neputinţă învăţată va împiedica orice acţiune.
Deşi conceptul este puternic legat de psihologia şi comportamentul animalelor, se poate aplica, de asemenea, la multe situaţii care implică fiinţe umane. Când oamenii simt că nu au nici un control asupra situaţiei lor, ei pot, de asemenea, începe să se comporte într-un mod neajutorat. Această inacţiune îi poate conduce pe oameni să treacă cu vederea oportunităţi de ameliorare sau schimbare.
Descoperirea neputinţei învăţate
Conceptul de neputinţă învăţată a fost descoperit accidental de către psihologii Martin Seligman şi Steven F. Maier. Ei au observat iniţial comportamentul neajutorat la câini care au fost condiţionaţi în stil clasic să se aştepte la un şoc electric după ce auzeau un sunet. Mai târziu, câinii au fost plasaţi într-o cuşcă care conţinea două camere separate printr-o barieră joasă. Podeaua era electrificată pe o parte, iar pe cealaltă nu. Câinii supuşi anterior la condiţionarea clasică nu au făcut nici o tentativă de evadare, chiar dacă pentru a evita şocul pur şi simplu trebuia să sară peste un obstacol mic.
În scopul de a investiga acest fenomen, cercetatorii au conceput mai apoi un alt experiment. Într-un prim grup, câinii erau legaţi cu hamuri pentru o perioadă de timp şi apoi eliberaţi. Câinii din al doilea grup au fost legaţi cu aceleaşi hamuri, dar au fost supuşi la şocuri electrice care puteau fi evitate prin apăsarea unui panou cu nasurile lor. Al treilea grup a primit aceleaşi şocuri ca şi cel din grupa a doua, cu excepţia că cei din acest grup nu au fost în măsură să controleze durata şocului. Pentru acei câini, din al treilea grup, şocurile păreau a fi complet aleatorii şi în afara controlului lor.
Mai târziu, câinii au fost plasaţi într-o cuşcă. Câinii din primul şi al doilea grup au aflat repede că, sărind bariera, eliminau şocul. Cei din al treilea grup, cu toate acestea, nu au făcut nici măcar încercarea de a se îndepărta de şocuri. Din cauza experienţei lor anterioare, ei au dezvoltat o aşteptare cognitivă că orice ar face nu ar putea elimina şocurile. (Seligman & Maier, 1967).
Neputinţa învăţată la oameni
Impactul neputinţei învăţate a fost demonstrat la un număr de diferite specii de animale, dar efectele sale pot fi, de asemenea, observate şi la oameni. Luaţi în considerare un exemplu frecvent: Un copil care are performanţe slabe la testele de matematică şi la temele pentru acasă va începe rapid să simtă că nimic din ce face nu va avea nici un efect asupra performanţelor sale la matematică. Când mai târziu se va confrunta cu orice tip de activitate legată matematică, el poate experimenta un sentiment de neputinţă.
Neputinţa învăţată a fost, de asemenea, asociată cu mai multe tulburări psihologice. Depresia, anxietatea, fobiile, timiditatea şi izolarea, toate pot fi exacerbate de neputinţa învăţată. De exemplu, o femeie care este timidă în situaţii sociale ar putea începe în cele din urmă să simtă că nu este nimic de făcut pentru a-şi depăşi simptomele. Acest sentiment, că simptomele ei sunt în afara controlului ei direct, o poate determina să nu mai încerce să se angajeze în situaţii sociale, făcând astfel timiditatea şi mai pronunţată.
Aş vrea să aduc o complatare şi un comentariu la acest articol cu un exemplu de neputinţă învăţată manifestată la nivel social, de la noi din România.
Toţi am suferit de pe urma perioadei nefaste a regimului Băsescu-Boc. La referendumul din 29 iulie 2012, 7,4 milioane de români au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte şi cu toate acestea printr-o serie de şmecherii, ilegalităţi şi presiuni din partea UE/SUA Băsescu a fost menţinut în funcţie.
La câteva luni au fost alegeri parlamentare şi 70% din alegători şi-au pus speranţa în USL, care a promis să aducă o schimbare radicală şi să repare distrugerile la nivelul ţării provocate de guvernarea anterioară. După ce s-au instalat la putere, noii guvernanţi şi-au încălcat toate promisiunile şi au continuat programul anti-naţional început de guvernele Băsescu-Boc.
După toate acestea. populaţia, dezamăgită, a căzut într-o stare de apatie, inerţie şi lehamite, care a paralizat orice şansă de reacţie în forţă la abuzurile şi ticăloşiile celor de la putere. Ce exemplu, de aplicare a neputinţei învăţate la nivel social, vreţi, mai bun de atât???