Poate nu ştiaţi, dar interpreta mea preferată de muzică uşoară românească este Lucia Dumitrescu. Am cunoscut-o acum 4 – 5 ani, când am auzit-o pentru prima oară cântând live într-o emisiune TV şi după aceea am făcut nişte poze împreună.

Pe atunci  avea doar 17 ani şi mi-a atras atenţia cu vocea ei caldă şi sonoră, aplombul şi degajarea cu care interpreta fiecare piesă.

Ieri a fost ziua sa de naştere şi cu această ocazie am felicitat-o. Şi astăzi mi-a mulţumit, “făcându-mi cinste” cu noua ei piesă “Nu am ştiut”, compusă de Robert Anghelescu pe versurile Mirelei Fugaru.

Noul videoclip realizat pentru piesa “Wow”, interpretată de Inna mi se pare cel mai reuşit de până acum. Inna este foarte simpatică, ca de obicei şi scenariul este unul reuşit.

Cu toate astea, nu pot să nu remarc o abundenţă de elemente simbolice folosite în tehnicile de control al minţii folosite în proiectele Monarch/MK Ultra, un subiect despre care s-a scris foarte mult şi au apărut numeroase materiale video pe Internet, postate de adepţii teoriilor conspiraţiei.

Astfel, putem observa imagini şi simboluri inspirate din „Alice în Ţara minunilor”, „Albă ca Zăpada”, filmul „American Beauty” sau „Vrăjitorul din Oz”, toate acestea ducându-ne cu gândul la limbajul simbolic folosit în tehnicile de disociere a personalităţii, prin abuz sexual, pedofilie şi traume induse cu scopul de a crea personalităţi multiple.

Aceeaşi simbolistică mai este folosită în videoclipuri şi de Jessie J sau Katy Perry, dacă vreţi să faceţi o comparaţie.

Aşa arată, după 35 de ani, Robert Powell, actorul care a jucat rolul lui Iisus în seria „Iisus din Nazareth” realizată în 1977 de Franco Zeffirelli. Vă vine să credeţi?!

Sursa foto

Uitaţi-vă cât de isterizaţi sunt mexicanii după Inna şi cât de mult o iubesc, iar în România vedeta noastră este tratată doar cu critici, ironii, bârfe şi invidie!

Mergeam azi prin oraş şi observ un afiş: în premieră la Teatrul Nottara, comedia „Menage a Trois” de Neil Simon, în distribuţie Ioan Isaiu, Ionela Nedelea şi… Liviu Vârciu!

Staţi puţin, Liviu Vârciu?!!! OK, am înţeles că în telenovele poate juca practic oricine, de la cocalar/piţipoancă, până la cîntăreţi, sportivi, vedete TV etc. Chiar şi Bote cu Bianca sau Iri cu Moni pot apărea în seriale comerciale siropoase şi fără pretenţii, dar Teatrul Nottara este totuşi unul cu tradiţie şi în piese de teatru, ca cea de faţă, ar trebui totuşi să evolueze actori profesionişti.

Eu nu merg prea des la teatru, dar totuşi, voi aţi da bani pe un bilet ca să-l vedeţi pe scenă pe Liviu Vârciu, zis şi Liviu de la L.A?!

Este ştiut faptul că celebra cântăreaţă Whitney Houston a avut mari probleme cu drogurile, fapt care i-a afectat cariera, sănătatea şi în final a costat-o şi viaţa. Dar cred că puţini sunt cei care ştiu că motivul pentru care vedeta a urmat această cale a fost un respect de sine scăzut şi o mare nesiguranţă interioară.

Actorul Kevin Costner, care i-a fost partener în filmul „The Bodyguard” spunea la ceremonia ei de înmormântare că, fiind „fără îndoială cea mai talentată cântăreaţă din lume, credea despre ea că nu era suficient de bună”.

Respectul de sine este acel sentiment care îţi dă încredere şi putere interioară şi care îţi spune că eşti valoros doar pentru faptul că exişti. Un respect de sine scăzut, le face pe persoanele afectate să simtă că nu sunt suficient de valoroase, că nu sunt demne să fie iubite, sau că nu se ridică la nivelul aşteptărilor celorlalţi, sau la nivelul la care sunt percepute de ceilalţi.

Un articol de pe NaturalNews având ca temă această problemă, cu care s-a confruntat şi inegalabila Whitney Houston, vorbeşte despre „capcana respectului de sine”.

Când ne-am propus să devenim ceva important, facem loc în mod automat unui anumit grad de îndoială de sine. Chiar şi marii lideri ai oricărei discipline spirituale s-au îndoit de sine la un anumit moment pe calea lor. Nimeni nu este imun.

Îndoiala de sine este amplificată dacă ne vom concentra pe un obiectiv egocentric (cu toate acestea nu cred că ego-ul în sine este “rău”). De exemplu, dacă îmi imaginez că sunt un diavol chipeş, ridic în acelaşi timp problema că s-ar putea să nu fiu, sau că altcineva ar putea fi mai frumos decât mine. Concentrându-mă pe a fi frumos, favorizez nesiguranţa. Acest lucru mă poate determina să iau măsuri tot mai mari pentru a-mi îmbunătăţi aspectul fizic. Insecuritatea cronică poate deveni destul de puternică şi îmi poate denatura chiar şi judecata.

Aceasta este capcana. Dacă am hotărât să devin cel mai bun, mă voi confrunta şi cu posibilitatea de a fi cel mai rău. Dacă am stabilit că voi câştiga, creez posibilitatea de a pierde. Eu nu creez posibilitatea de a pierde în mod intenţionat. Acest lucru este inerent procesului. Câştigul şi pierderea se definesc reciproc, la fel frumuseţea şi urâţenia, bogăţia şi sărăcia, amarul şi dulcele. O mare parte din experienţa umană este dualistă prin natura sa, după cum este determinată de creierul nostru primitiv. Chiar şi căutarea unicităţii include posibilitatea unei “multi-unicităţi.”

Acest principiu se aplică şi în cazul căutării respectului de sine. Când ne concentrăm să-l ridicăm până la cer, creăm şi posibilitatea ca acesta să poată cădea în adâncuri. Ajungem în final pe o bandă de alergare fără sfârşit, în încercarea de a ne dovedi iar şi iar că suntem valoroşi. Cei cu un talent de excepţie, sau care trăiesc în centrul atenţiei, ori ambele, ar putea avea parte de cele mai mari provocări.

În melodia „International Love”, interpretată împreună cu Chris Brown, raperul Pitbull face referiri jignitoare la adresa femeilor din România. Într-un pasaj din piesa respectivă el spune la un moment dat:

In Romania she pulled me to the side and told me, Pit you can have me and my sister.

Care în traducere sună cam aşa: “În România, ea m-a tras deoparte şi mi-a spus, Pit poţi să mă ai pe mine şi pe sora mea.” Nu ştiu dacă vorbeşte despre o experienţă personală în România, dar oricum este o jignire adusă ţării noastre şi femeilor din România, mai ales că acest lucru nu este în acord cu realitatea. Oricât de mult s-ar vorbi despre degradarea morală de la noi, ea este departe de nivelul de decădere la care s-a ajuns în alte state “civilizate”, inclusiv cel din care provine domnul Pitbull.

Atenţie de la minutul 1:15!

Cântăreţul de muzică folk, Doru Stănculescu a fost ridicat, ieri seară, în faţa Palatului Cotroceni, de jandarmi, care l-au dus la secţia 22 de poliţie pentru tulburarea ordinii publice, a declarat artistul pentru Antena 3.

“Aseară am ajuns la spartul târgului cu un banner pe care scria: “Băsescule, marş”. Am fost ridicat de jandarmi, mi s-a sucit mâna la spate, am fost băgat în dubă, mi s-au sfâşiat şi pantalonii, care s-au agăţat de un cui”, a spus Stănculescu.

“Mi s-a făcut şi un proces verbal pe care nu l-am semnat şi nici nu-l voi semna. Mi-au zis că mi-l vor lipi de uşă şi voi lua o amendă între 300 şi 1.000 de lei. M-au dus la secţia 22. Mi-au făcut proces verbal pentru tulburarea ordinii publice şi ofensă adusă autorităţii”, a povestit cântăreţul la Antena 3.

Sursa: Jurnalul naţional

Şi acum, pentru toţi cei care nu-şi mai amintesc cine e Doru Stănculescu, sau nu au auzit niciodată de el, dar mai ales, cu dedicaţie specială, pentru Jandarmeria Română, Hai, hai, pe sub flori mă legănai!

Am ascultat mai devreme la televizor o melodie cu tentă feministă evidentă. Maria Dragomiroiu cânta la o emisiune moderată de Mihaela Rădulescu, femeia care a izbândit în viaţă folosindu-se de o serie de bărbaţi puternici.

Textul melodiei proclamă în mod ostentativ superioritatea femeii faţă de bărbat şi le îndeamnă pe reprezentantele “sexului slab” să-i manipuleze şi să-i domine pe bărbaţi.

Păi se poate fetelor?!!!

Inna a cântat această melodie la Paris,  piesa fiind dedicată Zilei Naţionale a României. Acum să mai zică cineva că vedeta noastră internaţională nu are voce!