Am în minte acest subiect de mai multă vreme şi am prins acum, în sfârşit, ocazia să scriu despre el, după ce Makavelis a dat-o în bară, atacându-l în mod fulgerător şi neaşteptat pe Piticu. 😆
În mod sigur, în acest moment pot spune că blogosfera nu este în niciun caz o democraţie. Pentru că trăsăturile de bază ale sistemului democratic sunt egalitatea de şanse a tuturor membrilor şi libertatea de exprimare neîngrădită. Blogosfera românească, aşa cum se prezintă ea astăzi, este mai degrabă o dictatură, dar nu una unitară, ci a unor clanuri ce formează un fel de oligarhie, care limitează drastic şansele de afirmare a noilor veniţi şi în acelaşi timp este câmpul de luptă între găştile care o formează.
În principiu “oligarhia” este formată din câteva grupuri cristalizate în jurul unor bloggeri care au prins primul sau al doilea val, adică cei care şi-au deschis un blog acum 3 – 4 ani, când piaţa era abia la început. Aceste grupuri sunt interconectate cu o serie de personalităţi cu funcţii de conducere în diverse companii media, IT, publicitate, comunicare online şi domenii conexe, la care se mai adaugă aşa-numiţii “antreprenori online”, mulţi dintre ei foşti bloggeri care au trecut la “nivelul următor”.
În jurul acestor nuclee se învârt cei care constituie materialul de umplutură, sau “clienţii”: piţipoance piariste sau blogheriţe, care sunt promovate, citate şi invitate la tot felul de evenimente doar pe criteriul ţâte-fund-crăpătură-figură şi bloggerii începători sau cei care pierd vremea aiurea pe “net”, cu condiţia să fie cât mai yesmani-pupincurişti-linguşitori. Restul sunt ţinuţi constant la distanţă prin diferite tehnici de intimidare, denigrare şi ridiculizare, aplicate cu promptitudine de gaşca aflată “la putere”.
Criteriu de promovare pe Twitter
De exemplu, după ce Makavelis a scris articolul denigrator la adresa lui Piticu, a fost atacat imediat de câţiva “a-lişti”, care l-au ameninţat că îl vor ignora de acum încolo, sau cu expresii de genul “o să ţi-o iei rău de tot” şi alte asemenea.
Eu personal am avut experienţa să fiu “banat” sau trecut la moderare cu comentariile numai pentru că am exprimat o opinie diferită, sau pur şi simplu pentru faptul că am părut mai deştept decât proprietarul blogului unde am comentat. Dau un singur exemplu. Am scris vreo două articole despre Adrian Ciubotaru, unul în care îmi exprimam îndoiala în privinţa sa şi a proiectului “Lecturi Urbane” şi altul în care sesizam nişte greşeli de exprimare şi ortografie într-un articol de-al său. Totul fără insulte, înjurături, sau limbaj de “cocalar online”. Ciubotaru a reacţionat decent şi civilizat, (fără înjurături şi jigniri aşa cum face zoso), dar la scurt timp am observat că pe anumite bloguri, găsite întâmplător, nu îmi erau aprobate comentariile. Am dezlegat misterul după ce am aflat că respectivii (de fapt, mai mult respectivele) erau în “mari tandreţuri” cu playboy-ul Adrian Ciubotaru. 🙂
Era să închei şi uitam o categorie, aflată în minoritate în blogosferă, din care fac şi eu parte. Este categoria celor care se ocupă mai mult de blogul lor şi mai puţin de socializarea online cu orice preţ. Din rândul acestora cred că îmi voi construi în viitor propriul trib (aşa cum spunea Seth Godin).
Eu am avut mereu o dilemă: de ce toată lumea este deacord că pe blogul personal poţi scrie ce vrei numai că atunci cînd se simt ameninţaţi se revoltă.
S-a născut o categorie nouă, haterii, parcă aşa se numesc. Îi ridiculizăm, îi luăm la mişto, îi terfelim, îi umilim. Dar cînd e vorba de noi ;i interesele apropiate devenim carnali, uităm de replicile inteligente, cu schepsis, cu tentă comică, cu „printre rînduri”… Devenim animale şi hateri şi nu ne deranjează, aşa e normal să fie.
Articolul lui Andrei nu a deranjat că avea 75-80% adevăr sau neadevăr în el, nu! Chiar majoritatea a fost deacord că Piticu nu are calităţi scriitoriceşti. Mulţimea s-a supărat pentru limbaj :))))) Chiar că-mi vine să rîd. Oameni care spurcă de nu te mai spală toată apa din Dunăre astăzi au venit să vorbească despre bunele maniere. Jenant atîta timp cît cel avizat nu şi-a luat apărarea singurel şi argumentat.
Dar nu pot să trec cu vederea atitudinea lui Chinezu, personajul din online cu cea mai mare doză de diplomaţie. Şi el a făcut ameninţări (lucru pe care nu-l pot înghiţi că doar nu sîntem manelari) dar pe un ton mai mult decît amabil şi omenesc. A lăsat loc de o discuţie, de o bere, de bună ziua!
Eu sînt de părere că aşa cum unele lucruri trebuiesc spuse dar argumentat, aşa ar trebui să fie contrazise, tot cu argumente. Că doar nu sîntem animale, oameni sîntem!
.-= Meneopol´s last blog ..De porc =-.
Mie articolul lui Andrei mi s-a părut absurd, pentru faptul că a fost total neaşteptată reacţia lui. Nu sunt de acord cu înjurăturile şi porcăielile în stilul lui zoso şi nu înţeleg nici de ce i-a căşunat tocmai pe Piticu. Faptul că nu are talent literar nu anulează valoarea informativă a postărilor lui.
PS: Şi eu mi-am băgat articolele de pe blog pe Twitterfeed şi mai bag din când în când pe Facebook. E chiar o crimă asta? 🙂
Ciudata si cearta asta intre Maka si Piticu. Nu ii cunosc, deci prefer sa nu-mi dau cu parerea.
In legatura cu dictatura, ai si nu ai dreptate. Da, la prima vedere asa pare: un cerc inchis a A-listerilor. E adevarat si ca ei ii resping intr-un fel sau altul pe cei noi, dar cred ca daca stii cum sa te afirmi, la un moment dat tot vei fii bagat in seama si de ei.
In momentul de fata blogosfera e ca un liceu american (deala cum vezi in filme). Is astia popularii care cu care nu te poti baga in seama cu ei oricum, si restul. Cel putin eu asa o vad si personal mi se pare o prostie. Nu mi se pare o prostie pentru ca nu ma aflu printre A-listeri, ci pentru ca sunt prea multi bloggeri mici care nu merita lasati deoparte.
.-= Lenesu´s last blog ..Anul 2010 &8211 Concluzii =-.
Crezi cumva că ceea ce se întâmplă în liceele americane se poate numi democraţie? Revenind la ai noştri, am studiat problema şi crede-mă că, dacă eşti tu însuţi şi munceşti din greu, nu ai şanse să fii băgat în seamă de „ei”. Este un singur tip de blogger care este promovat de majoritatea a-listerilor: puştiul cocalar, care scrie şmechereşte, despre ce face el zi de zi şi îşi dă cu părerea despre toate, chiar dacă nu se pricepe la nimic. Dacă scrii texte pentru persoane cu IQ de mai mult de 2 cifre ţi se dă imediat „eject”. 🙂
Unii bloggeri se cred zei si folosesc termeni care ii fac sa para asa , foarte cultivati, iar uneori se iau de altii fara motiv, intr-un fel incearca ei sa judece. Dar gresesc, de asta sunt luati ei la pl de astia mai mici.
nu ca as fi un blogger bun, in online sunt de mult , blog am de juma de an, nu ma iau eu dupa nimeni, eu sunt un blogger liber, deci blogosfera pentru mine e asa, cum sa zic, un taram unde sa te amuzi, sa te documentezi,sa critici si multe altele. Deci fac pas la intrebarea ta 🙂
La multi ani pentru un an de blogging 🙂
la mai multi !!!
Sarbatori fericite 🙂
Pingback: Tweets that mention blogosfera e democrație sau dictatură?:))). numa' râd. numa' singur. poate vreți și voi: -- Topsy.com
Mulţumesc! Sărbători Fericite şi ţie! 🙂
Pingback: Dupa ce ajuti, iti primesti si palma. | Lenesu's Blog