Locuiesc într-un cartier al capitalei unde numărul ţiganilor este destul de mare. Nu chiar ca în vestitele ghetouri Ferentari şi Rahova, dar oricum cu mulţi ţigani, mai ales din categoria celor care vând flori.

De aceea şi Sfintele Paşti au aici o coloratură specială. Încă de ieri, pe stradă defilau grupuri de ţigani tineri care îşi etalau telefoanele mobile în mijlocul drumului, sau stăteau pe bordură cu o pungă de seminţe în mână şi comentau cu voce tare diverse aventuri de prin cârciumi, baruri, sau alte locuri unde este prilej de bătaie şi scandal.

Un puşti de vreo 18 – 20 de ani cu o darabană, bongos, sau cum îi mai zice tobei ăleia de se ţine la sub-braţ şi se bate cu palmele, stătea pe o bancă în faţa blocului bătea de zor ritmuri orientale, împreună cu alţi doi prieteni, pasând-şi pe rând instrumentul de percuţie. Apoi a pornit cu toată gaşca la plimbare pe străzi continuând să bată la tobă.

Azi, în ziua de Paşti, babuinul turbat de deasupra mea a început ziua cu manele date tare: un cântec despre Iri şi Columbeanca, Pepe şi Zăvoranca, apoi un recital cu Florin Salam care dădea dedicaţii la nuntă şi zbiera din toţi plămânii că el are “sistemul cel mai tare”.

Cam aşa se sărbătoresc Sfintele Paşti în ţigănie…

E ziua lu’ fata mea… Fata are 12 ani şi a primit cadou haine, parfumuri, colier dă aur de doăj’ dă mii dă ieuro şi un Q7… Mâncare, porci la grătar… Oare de unde au frate ăştia atâţia bani, din ajutoarele sociale de la stat ?!!!

Spre deosebire de alţi ani, mall-urile din România vor fi deschise şi în prima zi de Paşti, adică pe 24 aprilie. Asta în condiţiile în care în alte ţări europene, marile magazine nu sunt deschise nici măcar duminica, lucru care la noi este un lucru obişnuit.

Îmi place Bucureştiul pentru că există multe magazine şi restaurante care sunt deschise tot timpul. În Anglia, Germania, Austria şi alte ţări din Europa Centrală şi de Vest doar unele magazine sunt deschise duminica şi asta doar câteodată. În România magazinele sunt deschise duminica, fapt ce îmi dovedeşte că în această ţară există flexibilitate. Mai mult, aici sunt deschise şi de sărbătorile legale, ceea ce în străinătate nu se întâmplă”, spune managerul britanic Stephen Stead, englezul care conduce afacerile producă­to­rului de medicamente Labormed.

Sursa: Mediafax

Să înţeleg de aici că, de cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Sfintele Paşti, românii – în loc să meargă la biserică şi să petreacă acasă, cu familia –  o parte vor fi la muncă, iar restul vor colinda mall-urile şi hypermarketurile, în goana după cumpărături?! Eventual şi ceva bătăi la promoţii de ultimă oră…

Am citit în revista Q-magazine, interviul acordat Florianei Juncan de Silviu Crăescu, angajatul special şi personal al ambasadorilor S.U.A. la Bucureşti în perioada mandatului lui Nicholas Taubman. Câteva pasaje din acest interviu au fost prezentate aseară de mai multe televiziuni, drept dezvăluiri şocante despre Traian Băsescu, fapt care mi-a stârnit într-o oarecare măsură curiozitatea.

Citind integral articolul, am găsit acolo şi alte lucruri, care m-au umplut de dezgust şi dezamăgire. Am avut revelaţia faptului că România este o biată colonie americană, condusă de nişte lachei jalnici, dornici de putere şi îmbogăţire, dispuşi să facă orice, inclusiv să trădeze ţara, pentru a se afla în zona de vârf a puterii.

Este de-a dreptul jenant pentru un cetăţean român căruia îi mai pasă de ţara sa, să afle cum oameni politici, persoane publice importante, jurnalişti, afacerişti se încolonează regulat la poarta ambasadei americane pentru a “pupa poala” mesagerilor stăpânirii de peste ocean şi pentru a se plânge, a se bârfi reciproc, sau pentru a primi ordine, pentru care îşi iau angajamentul că le vor executa întocmai şi la timp, în schimbul unor beneficii personale.

Mai întâi aflăm că politica României este dictată de la Washington încă de acum 21 de ani, în pofida faptului că între timp România a devenit membră UE:

Toţi ambasadorii S.U.A. în România, după 1990, s-au implicat în politica de stat a României prin mesaje şi acţiuni care au modelat parteneriatul strategic actual cu NATO, care au dus la punerea în funcţii cheie a unor demnitari români, astfel încât S.U.A. să deţină pârghiile necesare asigurării intereselor sale zonale privind vânzarea de tehnică militară veche, sau care au adus avantaj companiilor americane gen Ford, Bechtel, Polaris, Smisthfield, etc.. “Omul nostru potrivit, activat la momentul potrivit”.

[…] În relaţiile comerciale, oricare ambasador al S.U.A. organiza discuţii cu membrii guvernului României şi cu directorii companiilor americane interesate să investească în România. Căutau mereu să obţină  garanţii de stat ca bază de începere a discuţiilor privind aducerea de know-how în România şi căutau metode şi strategii de înşelare a vigilenţei E.U.

Aşa cum spuneam ieri, ţara noastră nu a fost niciodată, un partener cu drepturi egale pentru americani, ci doar un aliat conjunctural, în funcţie de interesele de moment ale Statelor Unite. Mai mult decât atât, orice soldat american are “licence to kill” pe teritoriul României, beneficiind de imunitate totală:

Niciodată S.U.A. nu ne-au privit ca Partener, ci doar ca Aliat conjunctural. Precis mâine o să iasă pe post cineva de la ambasada S.U.A. şi să spună că alianţa, aliatul etc… avem un parteneriat. Dar nimeni nu vorbeşte de înţelegerea pe care România o are cu S.U.A., ca niciun soldat american să fie judecat pe teritoriul României sau să se supună Curţii de Justiţie de la Haga.

Practic, dacă mâine un soldat american, sau nu numai, primeşte ordin să mă omoare şi reuşeşte, acesta este scos din ţară cu ajutorul ambasadei S.U.A. la Bucureşti şi cu acordul autorităţilor române. Şi este făcut săapat. Aş putea să relatez mult mai multe lucruri, dacă cineva ar putea asigura securitatea familiei mele.

Traian Băsescu este un om slab şi instabil emoţional, dar cu o mare sete de putere şi se face “preş” înaintea reprezentanţilor Statelor Unite, atunci când are nevoie de sprijin, în lupta internă pentru putere. În plus mai are probleme şi cu băutura

Am văzut membri ai familiei prezidenţiale din România în situaţii jenante şi iresponsabile, implicaţi în schimbul de note şi scrisori între un preşedinte suspendat şi ambasadorul în funcţie. În seara destituirii preşedintelui din funcţie de către Parlament, am văzut un preşedinte într-o stare de agitaţie caracteristică unui om aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, mirosind a băutură, care a dat peste cap dispozitivul de securitate propriu al reşedinţei ambasadorului S.U.A., deoarece nu avea permis de acces aprobat şi nicio funcţie oficială. A fost derută! A venit atunci, în jur de ora 18.30, fără escortă SPP, însoţit doar de o maşină blindată de la SPP cu şofer, şi a cerut să-l vadă pe şeful meu. Am văzut un preşedinte suspendat foarte slab, moale, aflat într-o stare de intensă emoţie şi frică, plângând şi fumând în acelaşi timp, încercând să se împrietenească cu mine şi aşteptând afară, lângă garaj, până când a fost primit de ambasador în casă. Atunci a cerut ajutorul S.U.A. şi a promis multe!!!!

Pentru a fla şi mai multe, citiţi integral interviul aici.

Senatorul PDL Urban Iulian a postat pe blogul său o propunere de lege cel puţin surprinzătoare, care, aşa cum spune el, vine din partea unui cititor. În cel mai bun caz, acest lucru ar trebui tratat ca o glumă, pentru că, în caz contrar avem de-a face cu ceva deosebit de grav.

Citez:

D-le senator Urban

Vedem la mai toate emisiunile de ştiri, ca şi în apeluri umanitare că familii care trăiesc în sărăcie extremă dau naştere multor copii, condamnaţi să moară de foame şi să ducă mai departe sărăcia multiplicată piramidal. De cele mai multe ori aceste fabrici de plozi au ca unică sursă de venit ajutoarele de naştere şi alocaţiile copiilor, deci cu cât au mai milţi cu atât suma e mai mare. Vedem cum neamul ţigănesc se înmulţeşte fără număr, şi fie că trăiesc în sărăcie lucie, fie că afişează un lux care nu poate fi justificat de venituri legale se înmulţesc pe rupte şi alimentează următoarele generaţii de interlopi (chestia cu ţiganii nu trebuie pusă pe tapet explicit ca sar organizaţiile antidiscriminare). În consecinţă, legea ar stipula că o familie cu venituri legale de sub, să zicem, 1.000 lei / lunar si care nu are în proprietate o gospodărie, terenuri sau afaceri care să poată susţine creşterea şi educaţia copiilor nu poate avea mai mult de un copil. Femeilor din aceste familii să li se planteze gratuit sterilet şi să intre în programe de educaţie igienică şi contraceptivă. Nu va fi un proiect popular, va stârni un val de proteste, insă acestei ţări îi lipseşte o politică, o strategie demografică pe termen lung. În state ca Germania, nu poţi cumpăra nici un câine dacă nu ai o cameră amenajată sau un coteţ încalzit în curte şi nu devedeşti că poţi susţine financiar creşterea unui animal de companie.

Succes!

Propunerea une legi care să interzică familiilor sărace să aibă mai mult de un copil, aduce foarte mult cu politica de eugenie, promovată de grupările fascisto-naziste în Al Doilea Război Mondial. Limitarea dreptului de a avea urmaşi pe criterii de statut material nu este numai o discriminare, dar şi o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi a principiilor democraţiei. Singura reglementare asemănătoare, din câte ştiu eu, există doar în China, unde cetăţenilor nu li se interzice să aibă mai mult de un copil, dar se percepe o taxă pentru fiecare copil născut ulterior.

Dacă în China legea este impusă de numărul mare de locuitori şi creşterea demografică explozivă, o astfel de lege ar însemna pentru România un adevărat genocid. România este oricum o ţară subpopulată, cu un spor natural negativ. Dacă ţinem cont de faptul că, raportat la standardele europene, cam 80% din populaţia ţării noastre trăieşte în sărăcie, în urma aplicării unei astfel de legi, rezultatul ar fi că 80% din populaţie ar fi practic înjumătăţită!

Mai este un aspect care trebuie luat în calcul şi care ar putea face dificilă aplicarea acestei legi aberante: cum se va stabili limita de la care cineva nu va avea dreptul să aibă mai mult de un copil??? Care va fi criteriul care va decide că un cetăţean are dreptul de a mai avea copii şi altul nu? Ce se întâmplă cu cei care au venituri variabile în timp? Ce se întâmplă în cazul divorţurilor?? Şi aş putea continua aşa, cu multe alte întrebări…

În urma unor controale efectuate în magazinele din Braşov, reprezentaţi de la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au descoperit, în urma unor analize, că apa plată era infectată cu bacilli coliformi şi germeni fecali.

Am prelevat probe din loturile de apă plată şi am făcut analize bateriologice, iar la şase am constatat depăşiri la parametrii bacteriologici. Este vorba despre bacili coliformi sau germeni fecali. Producătorii au obligaţia de a retrage de la raft loturile incriminate”, a declarat, duminică, Dorin Enache, director DSVSA Braşov.

Sursa: Mediafax

Confrom declaraţiei şefului DSVSA Braşov, cauza contaminării ar fi topirea zăpezii care a afectat izvoarele din zonă, folosite ca sursă pentru apa din magazine.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre această mega afacere internaţională a apei îmbuteliate vă recomand documentarul Tapped, realizat de jurnalista americană Stephanie Soechtig. Din el veţi afla cum marile corporaţii transnaţionale, care controlează această afacere, au acaparat sursele de apă deţinute de oraşe din întreaga lume şi au reuşit să păcălească întreaga omenire să plătească de douzeci de ori mai mult pentru recipiente cu apă de calitatea celei de la robinet sau chiar mult inferioară, poluată cu substanţe toxice, metale grele sau chiar germeni fecali.

Puteţi citi mai multe despre acest documentar interesant şi chiar îl puteţi descărca, cu subtitrare în limba română, de aici.

Azi aveam gânduri mari. Voiam să scriu pe blog tot felul de chestii elaborate, care necesită un efort intelectual deosebit, dar mai multe evenimente neprevăzute au făcut ca planul meu să fie compromis.

Nu este vorba doar de faptul că ţiganul nesimţit şi obraznic de deasupra m-a terorizat toată ziua cu muzica lui infectă, dată la maxim, dar am avut şi o mică aventură cu chiuveta de la bucătărie, care încă de aseară a ţinut să mă asigure că este cât se poate de înfundată.

Şmecheria cu Mr. Muscolo nu a mai mers ca altădată. Aşa că, azi dimineaţă, m-am găsit pus în situaţia de a avea o chiuvetă plină cu apă murdară în care erau dizolvate câteva zeci de grame de sodă caustică. În caz că nu ştiţi, „desfundătorul” Mr. Muscolo (sau Mr. Muscle), tocmai din asta e făcut: din granule de sodă caustică!

Prin urmare, a trebuit să aplic măsuri mai dure… Am golit apa din chiuvetă cu un recipient improvizat dintr-un PET tăiat în două şi pentru că nu am mănuşi de cauciuc, m-am ars puţin pe la mâini. Pe urmă am demontat sifonul – care de fapt este doar un furtun de plastic legat direct la ţeava de scurgere – şi m-am dus cu dânsul la baie, să-l curăţ.

După ce am scos din el o mizerie neagră ca smoala şi mirosind de ziceai că e adusă din fundul iadului, am constatat că apa tot nu se scurge, pentru că furtunul era înfundat cu ceva pietrificat care semăna cu calcarul. Nu ştiu dacă era de la praful de curăţat, de la apa dură, sau chiar de la Mr. Muscolo, dar materialul era destul de tare şi cum furtunul este cotit şi cam lung, nu prea puteam să îi vin de hac.

Cu puţină improvizaţie şi răbdare, în aproximativ o jumătate de oră am reuşit să-l curăţ (nu cu laxative) şi să-l fac frumos, după care am montat toată instalaţia la loc şi am făcut proba. Mai bine de atât nici nu se putea! Apoi am curăţat baia, care arăta ca în filmele de groază şi mi-am continuat programul zilei.

Problema este că am pierdut mult timp şi toată această operaţiune mi-a consumat o mare cantitate de energie (psihică), aşa că am renunţat la subiectele complexe şi elevate pe ziua de azi.

În ultimii ani, limba română a fost masacrată în fel şi chip, începând cu greşelile gramaticale şi până la înlocuirea unor cuvinte autohtone cu tot felul de neologisme preluate aiurea din alte limbi, în special engleză, dar şi cu cuvinte noi, inventate.

Culmea este că promotorii acestui genocid lingvistic sunt tocmai cei care ar trebui să dea exemplu în ceea ce priveşte folosirea corectă a limbii, adică politicienii, jurnaliştii şi analiştii de tot felul, care apar la televizor.

Nu este vorba numai de celebrul „care” în loc de „pe care” folosit adesea de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, ci de o serie de cuvinte noi introduse în circulaţie fie prin „importuri” din afară, fie pur şi simplu datorită lipsei de cultură a unor personaje publice.

M-am săturat să aud tot timpul spunându-se „condiţionalităţile impuse de FMI”! Nu ar fi mai simplu şi mai pe româneşte să spui „condiţii”?! Sau, l-am auzit pe penibilul Emil Boc folosind termenul „raţionalitate” în loc de „raţiune”. Mai sunt şi o mulţime de alte neologisme preluate ad litteram din limba engleză pe care nu le mai înşir acum.

Cel mai tare mă agasează însă să aud cum este folosit cuvântul „expertiză”. L-am auzit inclusiv pe preşedintele României folosindu-l de multe ori: „cutare ministru are în spate o expertiză de peste 10 ani”, sau „pentru acest post avem nevoie de o persoană cu o expertiză îndelungată”. Mie pe lângă faptul că sună ca naiba, mi se pare şi total aiurea folosirea acestui termen în situaţiile respective. Conform DEX, avem următoarea definiţie:

EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra unei situaţii, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluţionarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacităţii de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condiţiile solicitărilor fizice şi psihice din diferite profesiuni; b) consultaţie sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

Şi atunci de ce să foloseşti acest cuvânt, când mult mai corect şi firesc ar fi să spui „experienţă”??? Probabil că suna mai bombastic aşa…

Ceea ce cred eu, este că aceste cuvinte au fost introduse în limba română prin traducerea greşită a unor documente din limba engleză, sau alte limbi de circulaţie internaţională. Spun asta deoarece am auzit că la noi legile se adoptă cam aşa: vin nişte avocaţi, din America, de la UE sau din Israel, redactează proiectul de lege în limba engleză, iar ai noştri îl traduc şi îl aplică în regim de urgenţă, prin asumarea răspunderii!

Când a fost întrebat de jurnalişti cum comentează faptul că mulţi dintre românii aflaţi în Japonia s-au plâns de faptul că nu au avut bani pentru transportul în ţară, deşi au dorit să revină în România, Emil Boc a spus că “nu se pot face acte de caritate pe bani publici. Trebuie să existe un echilibru atunci când este vorba de utilizarea banului public”.

Ce a uitat Boc să spună a fost că preţul oferit de stat pentru biletul de avion era 1.000 de euro pentru adulţi şi 500 de euro pentru copii, în condiţiile în care costul obişnuit al unei astfel de călătorii este în jur de 700 de euro. Dar aşa  cum spunea şi ministrul Teodor Baconschi, românii din Japonia au venituri mari şi îşi permit. Cu ocazia asta, probabil s-a gândit şi statul să facă  un mic ciubuc, sub pretextul carităţii.

Modul în care acest pitic greţos numit Emil Boc repetă ca un papagal lozinca gravată pe propriul creier, cu fierul roşu, de stăpânul său de la Cotroceni, mă umple de indignare şi de scârbă. De câte ori trebuie să-şi ascundă incompetenţa şi lipsa de responsabilitate, acest lacheu penibil, bagă placa lui Băsescu, cu statul anti-social, care nu dă de pomană, nu ajută, nu are responsabilităţi faţă de cetăţeni, dar ştie să încaseze taxe cu neruşinare.

Statul nu poate şi nu trebuie să ajute poporul cu banii încasaţi de la popor, pentru că banii respectivi trebuie să burduşească buzunarele portocalii. Aşa că, pentru a justifica lipsa de grijă şi de respect faţă de cetăţeni, guvernul Băsescu-Boc invocă mereu reforma statului social, care ar încuraja în prezent lenea şi nemunca.

În acest scop, creează o dezinformare grosolană, prin care încearcă să convingă cetăţenii că România este un stat de asistaţi social, când în realitate lucrurile nu stau aşa. Dovada acestei minciuni am găsit-o într-un articol din Cotidianul:

Un raport al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române arată că în România cheltuielile sociale publice sunt subdimensionate în comparaţie cu celelalte ţări europene. Studiul îi dă peste nas lui Emil Boc, care a susţinut mereu că acestea sunt supradimensionate.

Din acelaşi articol mai putem afla că pentru anii 2000 – 2007, statul român a ţinut cheltuielile sociale la cel mai scăzut nivel din Europa, sub 17% din PIB, iar în 2008, a alocat domeniului social doar 37,3% din totalul cheltuielilor publice, ceea ce ne plasează pe penultimul loc în Europa, înaintea Letoniei (32,5%). Asta în timp ce în Germania totalul cheltuielilor publice s-au ridicat la 63,4% din PIB în aceeaşi perioadă.

Din raport aflăm şi modul în care guvernanţii creează impresia unui buget pentru cheltuieli sociale supradimensionat.

Cel mai probabil, la origine este o eroare materială a Ministerului Finanţelor, care clasifică toate cheltuielile cu destinaţie socială drept asistenţă socială. Confuzia birocratică a fost preluată şi în discursul politic.

De exemplu, în vreme ce alte state consideră învăţământul o investiţie în forţa de muncă, la noi este considerat o cheltuială socială, la fel ca şi serviciile de sănătate, de care depinde vigoarea naţiunii.

Şi astfel, prin ticăloşii de acest gen suntem făcuţi să credem că statul cheltuieşte prea mult pentru asistenţa socială, în vreme ce, în realitate, acesta nu-şi onorează nici măcar obligaţiile legitime faţă de plătitorii de taxe şi impozite.

Un salon de fitness din Old Town Springs, Texas oferă femeilor cursuri de dans la bară pe muzică religioasă. Crystal Dean, instructoarea de dans, spune că acest antrenament nu are nimic de-a face cu latura carnală, fiind doar o modalitate de purificare spirituală.

Dumnezeu ne dă aceste corpuri care trebuie să fie asemeni unor temple pentru noi şi trebuie să avem grijă de ele, aceasta fiind exact ce facem şi noi aici.

Sursa: Jurnalul.ro