Metoda „Problemă – Reacţie – Soluţie”

By | 7 iunie, 2011

Această metodă de manipulare a opiniei publice este adesea folosită de conducătorii mai mult sau mai puţin din umbră ai lumii şi este pe larg descrisă în cărţile şi conferinţele lui David Icke.

Aşa cum reiese şi din denumirea sa, metoda se compune din trei etape:

  1. Se creează o problemă artificială. Aceasta poate fi una reală, sau doar la nivelul percepţiei publice. Responsabil pentru această problemă este făcut întotdeauna un inamic, real sau imaginar.
  2. Prin mass-media şi toate mijloacele de propagandă se lansează o campanie la nivelul întregii populaţii cu scopul de a provoca din partea cetăţenilor o reacţie de genul: “Aşa nu se mai poate! Trebuie să facem ceva!”
  3. În final cei care au creat problema vin cu soluţia, care este de fapt schimbarea pe care o doreau de la început şi care nu putea fi acceptată altfel de populaţie. Aceasta poate fi o lege ce are ca efect restrângerea a unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, de impunere a unor noi taxe, un atac militar împotriva unui alt stat etc.

Un bun exemplu în acest sens sunt „operaţiunile sub steag fals”, mai precis, presupusele atacuri teroriste. Acestea sunt de obicei concepute, regizate şi puse în scenă chiar de guverne, prin intermediul serviciilor secrete şi îndreptate împotriva propriilor cetăţeni. Răspunzător pentru aceste acţiuni este făcut un inamic bine definit (ex. Al Qaeda) sau generic (terorismul islamic). După ce opinia publică este îngrozită şi isterizată, oficialii vin cu soluţia salvatoare, care poate însemna un război împotriva unui stat bogat în resurse, restrângerea unor drepturi cetăţeneşti şi a libertăţii de mişcare, paşapoarte biometrice ş.a.