Ce ziceţi, se mai face bine băiatul ăsta?!

Un proiect de lege iniţiat de deputaţii Tudor Ciuhodaru (UNPR) şi Mircia Giurgiu (independent), care prevede ca cei care nu îşi exercită dreptul de vot să fie amendaţi cu 1.000 de lei a fost aprobat tacit de Senat, printre alte zeci de legi, din lipsă de cvorum şi urmează să fie dezbătut şi în Camera Deputaţilor.

Această iniţiativă  legislativă, care în principiu ar trebui să aibă un efect pozitiv, contribuind la desfăşurarea unor alegeri mai corecte, ridică un mare semn de întrebare: într-o ţară democratică, votul este un drept sau o obligaţie? Asta pentru că un drept trebuie să fie bazat pe liberul consimţământ, beneficiarul său fiind acela care hotărăşte dacă şi-l exercită sau nu. Dacă sancţionezi prin lege ne exercitarea unui drept, atunci el devine o obligaţie specifică regimurilor totalitare.

Mai apar şi o serie de alte probleme legate de aplicarea acestei legi puţin cam stupide. În primul rând, cum vor fi identificaţi cei care o încalcă? Se vor face controale din casă în casă?! Se vor crea filtre şi puncte de control, pentru a verifica stampilele de pe cărţile de identitate? Legea se va aplica şi pentru românii aflaţi în străinătate? Cum? Dar pentru persoanele care nu se pot deplasa de la locuinţă din motive de sănătate?

Aseară emisiunea „Sinteza zilei” de la Antena 3 a fost realizată pe baza unei liste cu 10 tehnici de manipulare, enunţată de lingvistul şi politologul american Noam Chomsy. Am postat şi eu, pe pagina de Facebook a emisiunii, o listă cu 10 tehnici de manipulare folosite în propaganda PDL, publicată mai demult aici pe blog.

În această dimineaţă am găsit un comentariu, postat de un băsist lobotomizat, care mă întreba dacă nu pot să postez şi „100 de tehnici de manipulare a antenelor”. Oare cum or putea unii oameni să fie atât de hipnotizaţi de propaganda oficială, încă să nu mai aibă nicio urmă de gândire critică?

Până una-alta, la conducerea ţării se află PDL, UDMR, UNPR, în frunte cu Traian Băsescu. „Antenele” sunt posturi de televiziune private, care nu conduc destinele ţării şi nu iau decizii care privesc viitorul poporului român. Plus de asta, nu există nici o lege care să mă oblige să urmăresc aceste posturi TV şi dacă am impresia că manipulează, pot foarte bine să le scot din lista de canale a televizorului, sau pur şi simplu să le ignor!

Chiar nu pot înţelege încăpăţânarea maladivă a unora de a apăra la nesfârşit o putere coruptă şi  anti-naţională, care a adus numai nenorociri poporului român, arătând de fiecare dată în altă direcţie, mereu către duşmanii, reali sau imaginari, ai acesteia, demonizaţi constant prin propaganda oficială.

Măreaţa inteligenţă portocalie mai străluceşte încă o dată pe firmamentul politic românesc. Deputatul PDL Marius Rogin va depune un proiect de lege de modificare a Codului Muncii, astfel încât angajaţii să poată beneficia de o zi liberă atunci când îşi serbează ziua de naştere.

În viziunea deputatului, zilele de naştere alte angajaţilor perturbă activitatea la locul de muncă.

“În foarte multe cazuri, un cetăţean care este angajat doreşte să-şi serbeze ziua şi face un artificiu şi se prezintă la muncă cu diferite cadouri, chiar şi băuturi alcoolice, iar în perioada respectivă nu dă randament la serviciu pentru că se gândeşte la ziua lui de naştere. Pe de altă parte, şi angajatorul are probleme pentru că sunt solicitaţi să participe toţi membrii din acel colectiv”, a declarat deputatul PDL.

Sursa: Gândul

Sincer, această iniţiativă, luată probabil din motive de plictiseală, mi se pare o mare tâmpenie. Oare ce îl poate împiedica pe angajatul în cauză să-şi serbeze ziua de naştere şi să facă cinste colegilor a doua zi??? Ca să fie totul în regulă, eu zic să îi dăm liber o lună întreagă, ca să uite toată lumea de eveniment!

PS: În principiu acea zi liberă nu va fi plătită de angajator.

După ce ne-au făcut bucuria cu „găinile stresate” care ne-au lăsat fără ouă pe piaţă, acum înainte de Paşti, cei de la UE s-au gândit la o nouă măsură, luată bineînţeles tot pentru binele nostru, pentru siguranţa şi sănătatea noastră.

Nu am priceput prea bine ce vor, dar este ceva legat de zahărul din sucurile de fructe. Cică băuturile din sucuri naturale de fructe să nu mai conţină zahăr, sau că sucurile naturale de fructe aveau zahăr şi producătorii puneau pe etichetă “fără adaos de zahăr”, iar acum au voie să pună îndulcitori în sucurile de fructe, dar nu mai au voie să pună etichete cum că nu ar avea… Mă rog, o aiureală pentru oameni care nu au ce face şi se plictisesc.

Gogomănia cea mai mare mi se pare însă faptul că, pe lista sucurilor de fructe a fost inclus şi sucul de… roşii.

Directiva adaugă şi roşiile pe lista fructelor folosite pentru producerea de sucuri, ceea ce înseamnă că sucurile de roşii vor fi supuse aceloraşi reguli ca cele pentru sucurile de fructe, şi nu doar legislaţiei alimentare generale a Uniunii Europeane, aşa cum se întâmplă în prezent.

Sursa: Ziua Veche

Păi bine doamnelor şi domnilor, roşiile sunt fructe???

Eu zic să băgăm şi saitu’ de muzică în dubă!

Europarlamentarul Elena Băsescu a vorbit miercurea trecută în PE. Ea a susţinut teza lui tăticu’ pe care acesta a formulat-o în urmă cu câteva zile, la o conferinţă de presă, aceea de a crea locuri de muncă pentru tineri:

În urma cu 15 ani existau aproximativ 200 de licee agricole în România, iar astăzi nu mai sunt decât 22. Reducerea numărului lor are loc în condiţiile în care în România 35% din populaţia activă lucrează în agricultură. De aceea, desfiinţarea şcolilor de specialitate în ultimii ani reprezintă, după părerea mea, o parte a problemei. Tinerii s-au îndreptat în număr mare către universităţi, ceea ce a dus la o inflaţie de diplome, mai ales în domenii ca Drept şi Economie. Nu spun că este un lucru rău, dar uneori e nevoie de muncitori ca tâmplari, electricieni, instalatori şi nu-i mai poţi găsi astăzi în rândul populaţiei tinere. Cred că această situaţie reprezintă un semnal de alarmă.

Sursa: RTV

Oare la ce fel de instalatori s-a gândit EBA? La aşa ceva?!

Aseară Emil Boc a apărut la TVR unde a acordat un interviu. Printre multele platitudini, clişee propagandistice şi vorbe goale, cu care ne-am obişnuit, am surprins şi următorul dialog, care pare pur şi simplu incredibil, într-o lume cu oameni normali la cap:

Moderator 1: Aţi fi dispus să vă depuneţi mandatul, dacă preşedintele v-ar cere explicit acest lucru?

Emil Boc: N-am avut asemenea discuţii şi nu purtăm în asemenea termeni… eu toate soluţiile pe care le-am luat cu preşedintele, le-am luat împreună, nu în urma unor ultimatumuri sau a unor discuţii de acest fel…

Moderator 1: Dacă aţi ajunge la această discuţie, aţi fi dispus domnule premier, să vă depuneţi mandatul?

Emil Boc: Deci… problema nu e pusă în termenii corecţi… cred că problema trebuie pusă în ceea ce avem în momentul de faţă, parteneriat. Toate deciziile pe care le-am luat cu privire la România, că a vizat executivul, unele măsuri mai nepopulare, le-am luat în urma parteneriatului şi a discuţiilor comune pe care le-am avut…

Moderator 2: Şi în ce condiţii v-aţi depune mandatul atunci?…

Emil Boc: Aceste lucruri nu se discută public la televizor…

Moderator 2: Nu, dar în contextul actual… în ce condiţii v-aţi depune mandatul?

Emil Boc: Nu sunt… nu sunt chestiuni care să aibă în vedere şi nu poţi să spui dacă se îndeplineşte condiţia x, y şi z, îmi depun mandatul. Am spus-o de fiecare dată, mandatul unui prim-ministru ştii când începe… nu ştii când se termină!

Dumnezeule, era o întrebare simplă, la care se răspunde cu „da” sau „nu”: Dacă preşedintele v-ar cere explicit să vă daţi demisia aţi face acest lucru?

Cât de lipsit de onoare, demnitate şi bărbăţie trebuie să fii încât să te eschivezi în acest mod penibil şi ruşinos pentru o persoană cu o asemenea funcţie în stat? Oare Emil Boc este atât de slugă şi de lipsit de coloană vertebrală încât, atunci când Băsescu i-ar cere demisia, ar trebui să-l întrebe pe preşedinte ce răspuns să-i ofere la această solicitare??? Ceva de genul: ce ziceţi domnu’Traian ce să vă răspund, da sau nu?

Ian Richards, un britanic în vârstă de 46 de ani, s-a gândit să-şi facă un pom de Crăciun mai special. El a împodobit o tufă de cannabis cu globuri, ca şi cum ar fi fost un brad. În urma isprăvii sale se va alege cu 18 luni de închisoare pentru posesie de droguri.

“Tufa de canabis, înaltă de 1,5 metri a fost împodobită ca un pom de Crăciun obişnuit. Prin acest gest, Richards a sfidat legea”, a declarat poliţistul Derren Dennett.

Descoperirea a fost făcută în urma unei percheziţii a poliţişilor din Regatul Unit. Oamenii legii au mai descoperit că britanicul avea o adevărată fabrică de cannabis.

Sursa: Gândul

De când le-a intrat românilor democraţia în cap şi au început şi ei să audă de drepturile omului, libertatea de exprimare şi alte asemenea chestii, s-a născut şi un fel de dictatură a mediocrilor, mai ales pe Internet.

Odată cu apariţia aşa-numitului web 2.0, sau Internetul interactiv, oricine care are un calculator, o conexiune la această lume virtuală şi cunoaşte literele alfabetului, se poate angaja în dezbateri pe bloguri, forumuri, site-uri ale ziarelor şi televiziunilor etc. Astfel, a apărut un fel de comunism intelectual care are la bază ideea falsă că toţi indivizii au acelaşi nivel de gândire şi că oricine poate discuta cu oricine, de la egal la egal, pe orice temă şi pe orice subiect.

Aşa se face că, orice Dorel sau Ilie de la Sculărie se poate trage de şireturi chiar şi cu savanţi, laureaţi ai premiului Nobel, psihologi, filosofi, cercetători în fizică nucleară, neurochirurgi, sau mai ştiu eu ce, şi îşi poate exprima propriile opinii.

Dacă o persoană, expertă într-un domeniu anume sau măcar specializată cât de cât, încearcă să-i explice lui Ilie de la Sculărie că opinia sa este greşită şi vine în acest sens cu argumente ştiinţifice, de ordin profesional, atunci mediocrul nostru sare ca ars, devine agresiv, chiar începe să jignească şi spune că el nu poate fi contrazis deoarece are “dreptul la opinie”.

Cu alte cuvinte trăim într-o lume în care orice cretin care are o opinie personală, trebuie să fie considerat un geniu. De aceea m-am gândit să clarificăm puţin ce este aceea opinie şi ce înseamnă dreptul la opinie. Trebuie reţinute 3 aspecte principale cu privire la opinii:

1. Opinia nu este un adevăr absolut. O opinie este o părere subiectivă, a unui individ sau a unui grup social, formată pe baza experienţelor de viaţă, a informaţiilor primite de la alţii, a studiilor, educaţiei şi a capacităţii de gândire a fiecărei persoane în parte. Deci o opinie nu este în mod obligatoriu în procent de 100% conformă cu realitatea şi adevărul ştiinţific.

2. Există adevăruri universale, demonstrate ştiinţific, care indiferent de diversele opinii în legătură cu ele rămân valabile. De exemplu teorema lui Pitagora este valabilă oriunde în lume şi va rămâne adevărată indiferent de câte opinii pro sau contra referitoare la ea ar exista.

3. Opiniile se schimbă în timp, fiind influenţate de diverşi factori: evoluţia individuală, acumularea de experienţă, educaţia, diferite evenimente din viaţă, influenţa mediului social şi profesional etc. Deci schimbarea opiniilor personale în timp nu denotă inconsecvenţă şi lipsă de individualitate, ci doar evoluţia firească a personalităţii şi maturizarea gândirii.

În concluzie, având în vedere aceste lucruri, le ofer câteva sfaturi acelor mediocri autosuficienţi care se cred atotştiutori şi buricul pământului.

Dreptul la opinie înseamnă că îţi poţi exprima opinia personală, într-o dezbatere publică sau privată şi această opinie trebuie respectată de ceilalţi. Dar asta nu înseamnă că, dacă ai o opinie personală, aceasta reprezintă un adevăr absolut şi universal şi nu are voie nimeni să o contrazică dacă are argumente.

Ca să ai opinii juste şi puternice, trebuie să studiezi mult, să te cultivi, să-ţi dezvolţi gândirea şi să munceşti continuu pentru auto-perfecţionarea ta. Nu poţi să te contrazici cu oricine bazându-te doar pe ce îţi trece prin cap pe moment, sau pe ce ai visat azi-noapte! Dacă procedezi aşa demonstrezi că de fapt nu ai nicio opinie şi eşti doar orgolios şi vanitos.

Atunci când dezbaţi un subiect cu o persoană mult mai competentă şi mai autorizată în domeniul respectiv, este bine de ştiut că sunt 99,99% şanse ca persoana respectivă să aibă dreptate, nu tu! Aşa că, dacă interlocutorul tău încearcă să-ţi schimbe opinia pe baza unor argumente solide, să te contrazici cu el este o dovadă de îngâmfare şi prostie.

Să îţi schimbi opiniile în urma discuţiilor cu alţii este un lucru constructiv, dar asta nu înseamnă că trebuie să te laşi manipulat şi dezinformat de orice persoană abilă, care are intenţii ascunse. Pentru asta însă trebuie să faci ce spuneam mai sus, adică să studiezi, să te cultivi şi să îţi dezvolţi gândirea, căpătând astfel o personalitate puternică, autentică şi un sistem de valori bine conturat.