Din ciclul o imagine face cât o mie de cuvinte. Ce poate ilustra mai bine decât această caricatură, întreaga isterie fără rost din mass-media, care anunţă în fiecare zi, alte şi alte crize? În vreme ce în ţările dezvoltate toată lumea se dă de ceasul morţii cu criza, în lumea a treia oamenii îşi văd de treabă, fericiţi în sărăcia lor. 
De câte ori guvernele din România vin cu o serie de măsuri cu efecte în plan social-economic, propagandiştii de serviciu vin cu diverse teorii economice ca argument în favoarea acestor măsuri. Susţinătorii puterii aşa-zise de dreapta, care a condus ţara în ultimii ani, pe baza indicaţiilor preţioase de la FMI, UE şi Banca Mondială, au justificat, în diverse dezbateri publice, măsurile de austeriate şi modificările legislative ale guvernelor, citind frecvent autori ca Milton Friedman, John Maynard Keynes, Friedrich von Hayek, Joseph Stiglitz etc.
În istoria omenirii, teoria evoluţiei speciilor a lui Charles Darwin a generat două războaie mondiale, numeroase genociduri şi crime rasiale oribile, sclavie modernă, programe de eugenie, experimente pe oameni, desfăşurate chiar şi în state civilizate. Asta în condiţiile în care, pe lângă faptul că este vorba doar de o teorie, neverificată nici până azi, a şi fost interpretată greşit şi preluată ca atare de ideologii crimei şi ai sclaviei umane.
Ce vreau să spun cu toate aceste lucruri este că se iau decizii care afectează state, naţiuni şi chiar întreaga omenire, doar pe baza unor teorii. Teoriile sunt doar rodul gândirii unor oameni, care, nefiind Dumnezeu în persoană, se pot înşela.
Pentru a putea avea valoare ştiinţifică şi aplicabilitate practică, o teorie trebuie să devină lege. Iar acest lucru se realizează prin experimente. De exemplu, teoria relativităţii a lui Einstein, ar fi rămas doar o teorie, dacă nu ar fi fost confirmată prin experimente, care în final au dus la crearea bombei atomice.
Aşadar, atunci când FMI vine în România şi propune o serie de măsuri de austeritate, scornite prin cine ştie ce think-tankuri globaliste, trebuie să înţelegem că instituţia respectivă şi celelalte, care se află în legătură cu ea, efectuează un experiment pe poporul român, pentru a verifica anumite teorii economice sau inginerii sociale, nu că doreşte să ne ajute pe baza unor legi economice cu valoare ştiinţifică.
La fel s-a întâmplat şi în America, unde câteva decenii de experimente neoliberale, au dus la o mega criză economică, care a devenit acum globală. Cu toate astea, pentru mulţi propagandişti şi naivi, Milton Friedman are valoarea unui apostol din Biblie, ce este purtătorul direct al Cuvântului lui Dumnezeu.
Printre condiţiile impuse de FMI guvernului irlandez, după acordarea unei noi tranşe de împrumut în valoare de 3,2 miliarde de euro, se numără şi aceea de a reduce din drepturile pensionarilor, aceasta implicând tăieri de pensii, călătorii gratuite şi carduri de sănătate.
Fondul Monetar Internaţional (FMI) are acum în vizor pensionarii, deoarece consideră că aceştia au scăpat în mare măsură de efectele austerităţii.
Importantul nostru furnizor de ajutor financiar a spus guvernului să urmărească economisirea de bani prin renunţarea la unele ajutoare sociale pentru persoanele în vârstă.
Acesta avertizează că aceste beneficii sunt inutile, deoarece de acestea beneficiază bogaţi şi săraci deopotrivă.
Printre sistemele de ajutor se numără abonamentele reduse la energie electrică, gaze şi televiziune, la care se adaugă permisele gratuite de călătorie şi cardurile medicale.
Sursa: Independent.ie
Vă sună cunoscut scenariul? Mai ţineţi minte cu câtă furie au fost loviţi pensionarii de măsurile de austeritate în România? De ura cu care Băsescu îi numea pe vârstnici „cancerul societăţii”? Şi cum, sub pretextul „pensiilor nesimţite” de care ar beneficia câţiva „bogaţi” se propuneau la nivel de guvern tăieri pentru toţi pensionarii, indiferent de venit?
Mii de tineri spanioli şi profesori au umplut din nou străzile din Valencia şi alte oraşe spaniole sâmbătă, la protestele împotriva reducerilor din învăţământ şi reformei muncii.
Demonstraţia, ultima din şirul de astfel de manifestaţii, a fost numită “primăvara de la Valencia”, după modelul revoltelor care au avut loc în diverse părţi ale Africii de Nord şi Orientul Mijlociu.
Conform biroului de statistică al UE, Eurostat, Valencia are deja una dintre cele mai mari rate ale şomajului în rândul tinerilor din ţară.
În timpul ultimelor zile au existat ciocniri violente între poliţie şi tineri pe străzile din Spania, în special în oraşul de coastă Valencia.
Demonstranţii au acuzat poliţia de practici abuzive la mitingurile anterioare, unde protestatarii au fost doborâţi la pământ şi bătuţi.
Violenţele au izbucnit prima oară lunea trecută, atunci când poliţia a evacuat cu forţa studenţii care protestau faţă de reducerea bugetelor pentru învăţământ. Poliţia a bătut protestatarii cu bastoanele şi efectiv i-a târât pe străzi. Zeci dintre ei au fost răniţi cu gloanţe de cauciuc. Mai mult de 40 de persoane au fost arestate începând de luni, unii dintre ei fiind minori.
Organizaţiile „Amnesty International” şi „Salvaţi Copiii” au solicitat guvernului condus de primul-ministru Mariano Rajoy să investigheze posibilele abuzuri ale poliţiei, în special în cazul minorilor.
Protestatarii insistă că reformele, convenite de guvern în luna ianuarie, exploatează muncitorii şi ar putea distruge locurile de muncă, făcând mai uşoară modificarea programului angajaţilor, a salariilor şi ar favoriza concedierile de personal.
Afirmând contrariul, oficialii guvernamentali susţin că reformele forţei de muncă vor reduce şomajul şi vor oferi angajaţilor mai multe drepturi, cum ar fi, de exemplu, un concediu anual plătit, de 20 de ore, pentru formarea profesională.
Sursa: RT
„Reforma” asta a muncii nu seamănă cumva cu ceea ce s-a întâmplat şi în România, sau mai nou în Italia? Cum se face că totul în lume se petrece azi în acelaşi timp, parcă la comandă? Oare a cui comandă?…
Clive R. Boddy, fost profesor la Şcoala de Afaceri Nottingham din cadrul Universităţii Trent din Nottingham, spune că psihopaţii sunt acei 1% “oameni care, probabil din cauza unor factori fizici legaţi de conectivitate cerebrală şi de chimia anormală a creierului au un deficit de “conştiinţă, au emoţii puţine şi afişează o incapacitate de a avea orice sentimente, simpatie sau empatie pentru alte persoane.”
Într-un număr recent din Journal of Business Ethics, fostul profesor universitar de la Nottingham Business School scrie că asemenea oameni sunt “extraordinar de reci, mult mai calculaţi şi cruzi faţă de alţii decât majoritatea oamenilor şi, prin urmare, reprezintă un pericol pentru companiile în care lucrează şi pentru societate”. Psihopaţii, susţine Boddy, se folosesc de natura relativ haotică a corporaţiilor moderne, care include schimbările rapide şi reînnoirile constante de personal, şi urcă în top în aceste condiţii printr-o combinaţie de şarm şi carismă, ceea ce le face comportamentul invizibil şi îi face să pară normali şi chiar să fie lideri ideali.
În ceea ce priveşte Wall Street, un mediu foarte dinamic, caracterizat de schimbări rapide, problemele au început în momentul în care aceşti oameni şarmanţi au ajuns la cârma unor instituţii financiare importante şi au reuşit să influenţeze climatul moral al întregii organizaţii pentru a dobândi o putere considerabilă. Ei sunt cei care au cauzat în mare măsură, în opinia fostului cadru universitar, criza financiară pentru că au urmărit doar să se îmbogăţească şi să fie proslăviţi, ceea ce a dus la îndepărtarea de conceptul învechit noblesse oblige, de egalitate şi corectitudine, de responsabilitate socială din partea corporaţiilor.
Sursa: Totb.ro
Transformările profunde prin care au trecut Statele Unite ale Americii în ultimul deceniu, atentatele de pe 11 septembrie 2001, criza financiară din 2008 şi evoluţiile în plan social, economic şi politic, care au rezultat care reacţie la aceste evenimente, au dus în final la o situaţie care seamănă izbitor cu cea din Germania nazistă a anilor ’20.
1. Datorii de război năucitoare.
2. Deficit bugetar fără precedent.
3. Creşterea ratei şomajului, la nivelul, sau aproape de nivelul depresiei economice.
4. Creşterea în amploare a protestelor reprimate violent de forţele de poliţie.
5. Eliminarea virtuală a clasei de mijloc pe măsură ce zeci de milioane de oameni ajung în sărăcie şi rămân fără adăpost.
6. Adoptarea de noi legi draconice pentru a elimina toate libertăţile civile.
7. Construirea rapidă de noi închisori şi lagăre de concentrare.
8. Creşterea masivă a forţelor de poliţie şi a punctelor de control intern.
9. Crearea unei clase superioare de elită către care curg aproape toţi banii.
10. Preluarea de către elita claselor superioare a procesulului politic, a tuturor politicienilor şi a partidelor politice.
Oare această viitoare Americă nazistă va fi cea care va declanşa un al treilea război mondial? Acesta să fie planul Elitelor de instaurare a Guvernului Mondial?!
A intrat deja în folclor faptul că grecii ar fi un popor puturos, cu oameni care se scoală târziu şi pierd vremea pe la terase, sau se prăjesc toată ziua la soare. Asta cu atât mai mult de când povestea cu falimentul Greciei şi cu salvarea ei de către Uniunea Europeană.
Iată însă că după datele făcute publice de organizaţia OECD, care grupează economiile de piaţă cele mai dezvoltate din ţările democratice, pentru anul 2010, grecii ar avea mai multe ore lucrate decât alte ţări considerate mai harnice şi mai avansate economic, precum Germania, SUA, Canada sau Norvegia. Astfel, în timp de grecii au 869 de ore lucrate pe cap de locuitor, americanii au 797, iar nemţii doar 707 de ore lucrate pe cap de locuitor!
În schimb, aceste ţări au cunoscut o dezvoltare economică mai mare decât cea a Greciei, datorită productivităţii mai mari.
Mă întreb, oare pe ce loc se situează România în astfel de clasamente, atât referitor la numărul de ore lucrate raportate la numărul de locuitori, cât şi la capitolul productivitate?
Dar având în vedere că mulţi români lucrează în străinătate, s-ar putea ca ei să contribuie la productivitatea şi progresul ţărilor respective, nu la cele ale României! 
Ori de câte ori auzim de “crize ale datoriei suverane” – fie în Mexic în 1997, Brazilia 1999, în Argentina mea natală în 2001 / 2002, sau astăzi în Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Irlanda şi (în curând) în Marea Britanie, Franţa, sau Statele Unite – ceea ce înseamnă de fapt este că guvernele nu mai pot colecta suficient din taxe de la cetăţeni pentru a plăti dobânzile şi capitalul împrumutat, care este în cea mai mare parte în mâinile instituţiilor bancare private.
Adrian Salbuchi – fondator al Mişcării pentru a Doua Republică Argentina
Sunt UE şi euro în criză? Ce trebuie să facem? Ce putem face? UE planifică o nouă lege fundamentală, Tratatul de instituire a aşa-zisului Mecanism European de Stabilitate financiară (ESM) a datoriilor Uniunii. Proiectul de lege pentru ESM urmează acum să fie examinat de reprezentanţii din Parlament.
Art. 8 Capitalul social este de 700 de miliarde de euro.
Mă întreb, de ce, de fapt, 700 de miliarde? De unde provine această sumă? Cine şi pe ce bază a calculat-o?
Art. 9.3 (Statele) Membrele ESM prin prezenta se angajează în mod irevocabil şi necondiţionat să plătească la cerere, orice solicitare de capital făcută către ele … care urmează să fie plătită în decurs de 7 zile de la primirea solicitării.
Nu mai întreb nimic. Am înţeles. În cazul în care ESM solicită, atunci lucrurile trebuie să meargă repede. Într-adevăr, şapte zile, ceea ce înseamnă că, cu întârzierile obişnuite în transferurile bancare, noi trebuie să completăm cec-ul în termen de patru zile. Asta este fezabil. Dar aşa ca fapt divers,ce înseamnă “necondiţionată” şi “irevocabilă”? (Adică) Atunci când este ales un parlament nou care poate că nu ar dori să mai transfere aceste fonduri? El nu mai poate decide (asupra acestei chestiuni)?
Art. 10.1 Consiliul guvernatorilor poate decide să modifice capitalul social autorizat şi să modifice articolul 8… în consecinţă.
Mă întreb, cum aşa? 700 miliarde sunt doar începutul? Deci, ESM poate solicita mai mult atunci când doresc. Nelimitat. Şi noi suntem apoi obligaţi să plătim, în conformitate cu articolul 9 – irevocabil şi necondiţionat?
Art. 27.2 ESM trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu pentru a fi parte la procedurile legale; şi
Art. 27.3 Proprietatea, fondurile si activele ESM se bucură de imunitate în faţa oricărei forme de procedură judiciară…
Mă întreb, ESM îi poate acuza pe alţii, dar nu pot să fie ei înşişi acuzaţi?
Art. 27.4 Proprietatea, finanţarea şi activele ESM trebuie să fie imune la percheziţie, rechiziţie, confiscare, expropriere sau orice altă formă de sechestru, luare sau blocare prin acţiuni ale executivului, judiciare, administrative sau legislative.
Mă întreb, „imune la intervenţiile instanţelor judecătoreşti“? Am menţionat deja chiar mai înainte. Dar, de asemenea, guvernele noastre, administraţiile noastre şi legile noastre democratice, sunt toate fără nici un drept şi nu s-ar putea împotrivi ESM? Este într-adevăr foarte puternic, acest ESM!
Art. 30.1 Guvernatorii, vice-guvernatorii, directorii, sub-directorii şi alţi membri ai personalului se bucură de imunitate de jurisdicţie cu privire la acţiunile lor şi se bucură de inviolabilitate în ceea ce priveşte actele şi documentele lor oficiale.
Mă întreb, şi cei care participă acolo sunt inviolabili? Nu au nicio responsabilitate? Faţă de nimeni? Şi, prin “documente inviolabile” trebuie să înţelegem că nu avem voie să le deteriorăm sau că nu este voie nici chiar să le citim?
- O nouă autoritate căreia trebuie să i se transfere fonduri nelimitate în termen de şapte zile, ori de câte ori ne-o cere;
- Autoritatea ne poate acuza, noi nu o putem acuza însă;
- Toţi membrii beneficiază de imunitate;
- Nici o lege nu se aplică;
- Nici un guvern nu poate face nimic;
- Administraţiile de stat europene sunt subordonate unei instituţii care nici măcar nu a fost aleasă;
Acesta este viitorul Europei? Aceasta este noua UE? O Europă fără democraţii suverane? Vreţi asta?
Dacă nu vreţi, trimiteţi un e-mail-petiţie la reprezentanţii dvs. acum.
Pentru Germania, prin intermediul Abgeordneten-Check.de
Sursa: Mucenicul
În ultimii 5 ani numărul cetăţenilor americani care au fost nevoiţi să se mute în tabere de corturi a crescut tot mai mult. Mulţi dintre ei şi-au pierdut locurile de muncă şi, din cauza datoriilor, au rămas fără case.
Taberele de corturi au împânzit America şi deşi ele sunt desfiinţate adesea de autorităţi numărul celor care trăiesc în aceste condiţii s-a triplat.
Americanii aflaţi în această situaţie, cei mai mulţi dintre ei, consideră că de vină este criza şi chinezii care le-au furat locurile de muncă, ca urmare a migrării corporaţiilor către zonele asiatice.
Numai că această stare deplorabilă a societăţii americane scoate la iveală latura inumană a sistemului capitalist aflat în disoluţie, care pune mai presus interesele capitalului şi al corporaţiilor faţă de interesele şi nevoile fundamentale ale oamenilor.
