Vicepreşedintele UNPR Lavinia Şandru a declarat, azi, că s-a împăcat cu şeful statului, Traian Băsescu.

M-am împăcat cu Traian Băsescu. Ne-am întâlnit pe un coridor. Traian Băsescu traversa coridorul, eu ieşeam cu colegii. S-a întors spre mine preşedintele, m-am uitat la el, mi-a zâmbit, ne-am îmbrăţişat. A fost aşa un sentiment… Pentru el a fost un sentiment că m-am întors de undeva de unde plecasem. Pentru mine a fost aşa un sentiment că m-am revăzut cu un om, la care, credeţi-mă, am ţinut enorm şi sunt convinsă că la un moment dat vom sta amândoi şi vom râde de perioada de care vă amintiţi şi dumneavoastră.

Sursa: Gândul

Ah, ce emoţionant! Oare de unde s-a întors doamna Lavinia Şandru şi unde a fost plecată? Ultima oară îmi amintesc că Traian Băsescu o trimisese pe “centura politicii româneşti”.

Se pare că, odată cu venirea primăverii, bucureştenii au aşa un dor de libertate şi de demonstraţii flower-power în centrul oraşului.

După ce, cu numai câteva zile în urmă, un tânăr student la arhitectură a protestat gol,  cocoţat pe o macara din faţa Teatrului Naţional, acum a venit rândul şi unei femei să zburde goală printre maşini, tot cam în aceeaşi zonă.

Vremea nu tocmai prietenoasă de afară n-a împiedicat pe o tânără să se plimbe goală puşcă prin Piaţa Universităţii din Capitală, chiar în miezul zilei. În ciuda ploii, femeia a început să se plimbe dezbrăcată în mijlocul străzii, printre maşini, după care a luat-o la fugă pe trotuar. Atât trecătorii cât şi şoferii au privit-o înmărmuriţi cum aleargă pe stradă, mai ales că afară era frig.

Sursa: DCNews

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă această femeie, rămasă deocamdată neidentificată, s-ar fi întâlnit cu studentul de la arhitectură! Ar fi ieşit ceva show porno în aer liber?!

Vedeţi aici înregistrarea video.

Ce aţi zice de o confruntare în trei, cu acestă femeie, Mihai Gâdea şi Mihai Răzvan Ungureanu? Cine credeţi că ar câştiga? Eu sunt de părere că ar fi ceva extraordinar! Această republistică interumană s-ar repudia pe un anumit tronson umanitar într-o adevărată continenţă para-sinusoidală!

Am găsit pe Youtube, absolut din întâmplare, acest video în care Angela Merkel pare că dansează în costum de baie într-un mod nu tocmai decent. O fi real, o fi trucaj?!

Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!!!

Este ştiut faptul că celebra cântăreaţă Whitney Houston a avut mari probleme cu drogurile, fapt care i-a afectat cariera, sănătatea şi în final a costat-o şi viaţa. Dar cred că puţini sunt cei care ştiu că motivul pentru care vedeta a urmat această cale a fost un respect de sine scăzut şi o mare nesiguranţă interioară.

Actorul Kevin Costner, care i-a fost partener în filmul „The Bodyguard” spunea la ceremonia ei de înmormântare că, fiind „fără îndoială cea mai talentată cântăreaţă din lume, credea despre ea că nu era suficient de bună”.

Respectul de sine este acel sentiment care îţi dă încredere şi putere interioară şi care îţi spune că eşti valoros doar pentru faptul că exişti. Un respect de sine scăzut, le face pe persoanele afectate să simtă că nu sunt suficient de valoroase, că nu sunt demne să fie iubite, sau că nu se ridică la nivelul aşteptărilor celorlalţi, sau la nivelul la care sunt percepute de ceilalţi.

Un articol de pe NaturalNews având ca temă această problemă, cu care s-a confruntat şi inegalabila Whitney Houston, vorbeşte despre „capcana respectului de sine”.

Când ne-am propus să devenim ceva important, facem loc în mod automat unui anumit grad de îndoială de sine. Chiar şi marii lideri ai oricărei discipline spirituale s-au îndoit de sine la un anumit moment pe calea lor. Nimeni nu este imun.

Îndoiala de sine este amplificată dacă ne vom concentra pe un obiectiv egocentric (cu toate acestea nu cred că ego-ul în sine este “rău”). De exemplu, dacă îmi imaginez că sunt un diavol chipeş, ridic în acelaşi timp problema că s-ar putea să nu fiu, sau că altcineva ar putea fi mai frumos decât mine. Concentrându-mă pe a fi frumos, favorizez nesiguranţa. Acest lucru mă poate determina să iau măsuri tot mai mari pentru a-mi îmbunătăţi aspectul fizic. Insecuritatea cronică poate deveni destul de puternică şi îmi poate denatura chiar şi judecata.

Aceasta este capcana. Dacă am hotărât să devin cel mai bun, mă voi confrunta şi cu posibilitatea de a fi cel mai rău. Dacă am stabilit că voi câştiga, creez posibilitatea de a pierde. Eu nu creez posibilitatea de a pierde în mod intenţionat. Acest lucru este inerent procesului. Câştigul şi pierderea se definesc reciproc, la fel frumuseţea şi urâţenia, bogăţia şi sărăcia, amarul şi dulcele. O mare parte din experienţa umană este dualistă prin natura sa, după cum este determinată de creierul nostru primitiv. Chiar şi căutarea unicităţii include posibilitatea unei “multi-unicităţi.”

Acest principiu se aplică şi în cazul căutării respectului de sine. Când ne concentrăm să-l ridicăm până la cer, creăm şi posibilitatea ca acesta să poată cădea în adâncuri. Ajungem în final pe o bandă de alergare fără sfârşit, în încercarea de a ne dovedi iar şi iar că suntem valoroşi. Cei cu un talent de excepţie, sau care trăiesc în centrul atenţiei, ori ambele, ar putea avea parte de cele mai mari provocări.

Azi am fost prin oraş cu nişte treburi şi pe la Universitate mi-a apărut în faţă o puştoaică. Nu cred că avea mai mult de 20 de ani. Era îmbrăcată cu pereche de pantaloni scurţi de blugi, atât de scurţi, încât păreau mai degrabă bikini. Avea picioarele lungi, suple şi era încălţată cu un fel de tenişi, fără şosete.

Cred că vă este clar care a fost primul lucru care mi-a venit în minte, dar nu detaliez, ca nu cumva să ziceţi că sunt obsedat sexual, misogin, sau chiar pedofil. Asta m-a făcut să îmi aduc aminte de aşa-numitul Marş al panaramelor, de care am scris acum două zile şi să mă gândesc la ce urmăreşte de fapt această manifestare de factură feministă.

Una din principalele revenidicări ale „panaramelor” este aceea ca toate apelative precum „panaramă”, „piţipoancă”, „târfă”, „paraşută”, „curvă” să fie golite de sensul lor peiorativ şi să fie folosite într-un mod pozitiv, care să le confere putere şi respect.

Deci ce înseamnă asta? Că femeile vor avea dreptul să fie indecente, frivole, provocatoare, lipsite de bun simţ, dar acest lucru nu va fi privit ca un lucru ruşinos, blamabil, înjositor, ba dimpotrivă, va constitui un motiv de mândrie şi chiar un model de succes. De fapt multe din mesajele de pe pancartele participantelor la aceste proteste, aveau mesajul „Slut Pride” (amintind de Gay Pride), ceea ce înseamnă, în traducere, „mândrie de curvă”, sau „mândră că sunt curvă”.

Un alt aspect care ţine de revendicările acestor feministe este acela că femeile vor avea libertate deplină să agreseze vizual şi sexual bărbaţii, iar aceştia vor fi constrânşi de autorităţi să nu reacţioneze aşa cum ar fi natural în astfel de situaţii. Acest lucru va genera frustrare, discriminare şi abuzuri faţă de bărbaţi, pe umerii cărora va apăsa întreaga responsabilitate a rezolvării unor astfel de situaţii.

Lucrul poate cel mai important, care trebuie avut în vedere este faptul că, dacă femeile ar căpăta dreptul de a fi indecente şi de a se purta în public doar cum vor ele, acest lucru va încuraja lipsa totală de reponsabilitate a femeilor în societate. Orice persoană adultă este pe deplin responsabilă, atât pentru consecinţele acţiunilor sale, cât şi pentru securitatea şi integritatea propriei fiinţe. De exemplu, dacă mergi în pădure singur, fără nicio armă şi pe un drum nemarcat, nu poţi obliga autorităţile să educe animalele sălbatice să nu te atace doar pentru că tu eşti inconştient. Tot aşa şi femeile, trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru propria securitate şi pentru consecinţele unei vestimentaţii provocatoare şi a unui comportament indecent.

Prin urmare ce urmăresc de fapt feministele? E clar că vor libertate totală în comportament, lipsa oricăror responsabilităţi sociale, dar în acelaşi timp controlul şi o dominaţie totală asupra bărbaţilor.

Ieri s-a desfăşurat în Bucureşti un protest al feministelor intitulat “Marşul panaramenlor”. Iniţial am vrut să merg şi eu prin zonă să fac nişte fotografii, dar pe urmă am realizat că nu merită să dau prea multă importanţă acestui eveniment.

Manifestarea în sine mi se pare ridicolă şi inoportună. Ea este de fapt o reeditare a unui protest similar din Canada denumit Slut Walk (Marşul curvelor), devenit între timp “fenomen mondial”.  Totul a început în Canada în primăvara acestui an, după ce, cu câteva lui mai devreme, în luna ianuarie, Michael Sanguinetti, un jandarm din poliţia canadiană, atunci când a fost invitat să vorbească la o universitate din Toronto despre siguranţa femeilor şi alte aspecte legate de acest subiect a scăpat o frază care a fost folosită ca pretext pentru declanşarea acţiunii de protest. Acesta a spus:

Poate că ar exista mai puţine violuri dacă femeile nu s-ar mai îmbrăca precum nişte curve.

Nu a mai avut nicio importanţă faptul că bărbatul şi-a cerut ulterior public scuze, ONG-urile feministe şi agenţiile de propagandă au intrat în acţiune şi au declanşat un val internaţional de proteste de acest gen.

De ce este această manifestare ridicolă şi inoportună în România?! În primul rând pentru că este o imitaţie gen papagal şi un import din afară a unui model, fără niciun discernământ şi justificare, apoi pentru că la noi nu a existat un eveniment imediat care să provoace acest protest. Feministele de la noi au folosit ca argument o declaraţie de anul trecut a criminologului Tudorel Butoi care spunea, referitor la aceeaşi problemă a agresiunilor sexuale asupra femeilor, următoarele:

Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică; ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate.

Dar asta s-a întâmplat acum un an! De ce le-a trebuit feministelor “agresate” din România un an de la această declaraţie şi şapte luni de la declanşarea fenomenului Slut Walk, pentru a se hotărî să protesteze?

Pe lângă aceste aspecte, protestul de ieri este şi o manipulare, deoarece pune laolaltă victimele reale ale violurilor şi abuzurilor sexuale cu acele femei care în mod intenţionat adoptă o ţinută şi o atitudine provocatoare, fie din prostie fie din plăcerea de a incita bărbaţii.

Culmea ironiei este faptul că traseul marşului, ales de manifestante, a fost într-o zonă plină cu apartamente închiriate de prostituate, mai mult sau mai puţin de lux, în special în zona Piaţa Alba Iulia, unde prostituatele pot fi văzute uneori chiar în stradă, aşteptându-şi clienţii la semafor.

Dar pe feministe nu le deranjează faptul că nişte femei îşi vând trupul ca pe o marfă, în schimbul unui trai uşor! Nici nu iau atitudine faţă de invadarea televiziunilor de tot felul de curve de lux, care îşi fac reclamă în emisiuni de divertisment, pe post de asistente, oferind astfel “modele de succes” pentru adolescente. Ele sunt revoltate că Tudorel Butoi le-a sfătuit pe tinerele fete să nu umble îmbrăcate provocator, noaptea prin parcuri, pentru a nu avea surpriza de a fi acostate şi violate.

Ceea ce se încearcă de fapt cu aceste manifestaţii, sponsorizate de fundaţii şi organizaţii “bine intenţionate”, este promovarea dezmăţului şi a indecenţei şi totodată încurajarea hărţuirii sexuale a bărbaţilor şi călcarea în picioare a demnităţii acestora. Considerând că victima are întotdeauna dreptate, se inoculează ideea că nu există cazuri în care o femeie poate înscena un viol pentru a obţine anumite avantaje, sau a se răzbuna pe cineva, fapt care poate duce la abuzuri şi situaţii absurde.

Este ridicol să susţii că este normal ca tu, femeie, aşa cum bine spunea un comentator, vii îmbrăcată cu două batiste la o petrecere, te freci de prohabul bărbaţilor toată noaptea şi apoi eşti revoltată şi spui NU, atunci când aceştia devin prea excitaţi şi doritori să facă sex! Este ca şi cum Lady Gaga ar veni pe maidanele Bucureştiului îmbrăcată în rochia aia făcută din carne şi ar fi nedumerită, văzând că o aleargă câinii.

Mai este un aspect de luat în seamă; multe din femeile participante la protest purtau pancarte cu sloganuri scrise în limba engleză. Cui se adresează aceste mesaje??? Bănuiesc că nu boschetarilor, sau şantieriştilor ameţiţi de alcool, care fluieră adolescentele frivole de la înălţimea schelelor! Sau or fi toţi doctoranzi în limbi străine?! Vor aceste femei să atragă atenţia presei internaţionale, sau este pur şi simplu maimuţăreală?

Sursa foto: Libertatea

În concluzie, cui folosesc aceste marşuri? Societatea nu va fi mai bună în niciun caz, ba dimpotrivă, mai imorală, mai lipsită de valori şi mai dezbinată. Tinerele fete nu vor beneficia deloc, deoarece acest tip de educaţie, care îndeamnă la iresponsabilitate, le vulnerabilizează şi mai mult în faţa agresorilor. Deci, Qui Prodest! Poate ne răspund cei de la „Dilema Veche“ şi fundaţiile soroşiste…

Joi am surprins momentul din emisiunea “Sinteza zilei” în care Mihai Gâdea a invitat-o în emisiune pe educatoarea cu viaţă dublă Claudia Elena Chirilă. Pentru realizatorul emisiunii acesta era un moment deosebit de dezvăluire a “celei mai tari poveşti” a momentului. Pentru mine a fost un moment de oroare.

Educatoarea infractoare a prezentat o poveste penibilă şi aiuristică, aproape incoerentă, prin care voia să demonstreze că este nevinovată şi că totul este o înscenare făcută de presă. Intuiţia mea şi abilităţile mele de “expert” în psihologia comunicării îmi spuneau că este o mincinoasă cu mult tupeu, dar ea încerca să convingă audienţa că habar nu avea cu ce se ocupă iubitul ei, deşi el “avea unele antecedente”. La fel, despre pozele ei în costum de baie tanga, făcute parcă pentru un site de dame de companie, spunea că au fost făcute acasă la o prietenă din liceu şi că nu le mai are şi nici nu ştie cum au ajuns pe Internet.

Ceea ce m-a şocat cel mai tare a fost atitudinea ei: faţa inexpresivă, de jucător de poker profesionist, tupeul cu care a venit la televizor pentru a spune acele minciuni în faţa a sute de mii de telepectatori… Am căutat o cât de mică scăpare, o emoţie, o tresărire pe muşchii feţei, un tremur în glas, roşeaţa feţei… nimic! Mult mai vizibil emoţionată era avocata care o însoţea! Pe educatoare a trădat-o doar faptul că se uita des în monitor, pentru a-şi controla expresia feţei şi că evita să privească direct la moderator sau la cameră, atunci când vorbea.

A doua zi am citit în presă că, audiată din nou, Claudia Elena Chirilă şi-a recunoscut complicitatea la furturile din locuinţe ale iubitului său.

Tânăra educatoare, prinsă în flagrant în urmă cu două zile, primea de la iubitul ei bijuterii furate şi le amaneta. Aceasta le-a mai spus anchetatorilor că banii îi împărţea cu bărbatul, potrivit Realitatea TV.

Educatoarea le-a recunoscut oamenilor legii că stătea de pază in timp ce iubitul ei spărgea locuinţa din cartierul Militari, acolo unde a fost prins în flagrant. Informaţiile apar în decizia prin care educatoarea cu viaţă dublă a primit interdicţie de a părăsi ţara. Tot în motivarea magistraţilor se mai arată că tânăra a mai fost implicată şi în alt furt, pentru care este cercetată de poliţişti. Iubitul educatoarei a fost arestat pentru 29 de zile şi este acuzat de furt calificat, în timp ce ea este cercetată în libertate pentru complicitate.

Sursa: Realitatea

Toată această atitudine de mincinoasă patologică, lipsa de emoţii şi a unui minimum de principii morale, sunt o dovadă certă că această educatoare cu aspect de piţipoancă este o sociopată, o persoană capabilă de orice, poate şi de crimă, pentru a-şi atinge scopurile şi a-şi realiza dorinţele. Şi când te gândeşti că astfel de persoane trăiesc printre noi fără ca măcar să bănuim ceva!

Aşa arată excentrica cântăreaţă Lady GaGa în fotografia de pe coperta celui mai recent single al său, “You And I”. Imaginea îl înfăţişează de fapt pe Joe Calderone un alter ego masculin,  pe care artista şi l-a creat în ultimele luni. Dacă ne amintim, în mod similar a procedat şi Beyonce, cu personajul fictiv Sasha Fierce.

Sursa foto: Mediafax

Celebra cântăreaţă britanică Amy Winehouse, care urma să susţină un concert la Bucureşti pe 15 august, a murit astăzi la numai 27 de ani. Se pare că a fost răpusă de abuzul de alcool şi droguri.

La vârsta ei, câştigase sume imense de bani şi putea avea parte de lucruri pe care alţii doar le visează o viaţă întreagă. Cu toate acestea stilul de viaţă promiscuu şi dezordonat şi imensa nefericire sufletească au doborât-o.

Asta dovedeşte că lumea şi viaţa nu pot exista fără spirit. Poţi avea oricât de mulţi bani şi oricâte lucruri materiale, dar dacă spiritualitatea este absentă, totul se prăbuşeşte şi este sortit pieirii.