Propaganda cu care au fost intoxicate mass-media în ultimele săptămâni mi-a jignit grav inteligenţa ca cetăţean român. Şi cred că acest lucru este valabil pentru orice alt român, indiferent cât de umil şi de „sărac cu duhul” ar fi el.

Privind în urmă, pe toată perioada guvernărilor PDL din timpul crizei, discursul pretins de dreapta al puterii, exprimat public în prim-plan de Traian Băsescu, dar mai ales de Emil Boc, declara cu convingere că guvernul nu va ceda populismelor şi nu va opera măriri de salarii şi pensii în următoarea perioadă, deoarece acest lucru nu ar avea o bază economică realistă.

S-a vorbit mult atunci despre „pomeni electorale”, făcute de fostele regimuri, de „pensii nesimţite”, iar Băsescu a lansat metafora celebră cu cetăţeanul gras, statul, care ar trăi pe spinarea cetăţeanului slab, adică mediul privat, purtătorul real al poverii crizei.

Acum, cu câteva săptămâni, înainte de cedarea puterii către USL şi în preajma alegerilor, PDL a schimbat brusc macazul, iar tema centrală de propagandă a devenit „reîntregirea salariilor” şi restituirea drepturilor pensionarilor, tăiate abuziv.

Ca de obicei, tema a fost tocată mărunt în mass-media în stilul consacrat: dacă se măresc salariile şi pensiile, dacă nu se măresc, dacă e necesar să fie mărite, sau nu, dacă sunt bani de mărit pensii şi salarii, sau nu sunt, dacă FMI este de acord cu asta, sau nu etc. Nimic concret, doar agitarea apelor, pe principiul „dacă nu poţi să-i convingi, zăpăceşte-i”.

Traian Băsescu a accentuat subiectul chiar în discursul de numire a lui Victor Ponta în funcţia de premier, adresând insistent noului guvern rugămintea să acorde maximă importanţă acestui obiectiv şi să procedeze de urgenţă la „reîntregirea salariilor” bugetarilor.

După preluarea puterii, spre surprinderea mea, USL a preluat întocmai tema servită de fosta putere. Dezbaterile pe tema reîntregirii salariilor şi returnarea banilor pensionarilor au fost dezbătute şi răs-dezbătute după acelaşi tipar. Presa a făcut jocul tuturor, acordând de asemenea o importanţă maximă acestei teme propagandistice.

Dar ce este în neregulă cu această reîntregire a salariilor şi cu restituirea reţinerii abuzive a cotei de sănătate la unii pensionari? În principiu nimic. Acest lucru trebuie făcut, pentru că aşa cere legea, dar manipularea constă în faptul că este o temă de dezbatere total falsă. Nu asta este prioritatea numărul 1 a României în momentul de faţă şi nu asta este tot ce trebuie să facă guvernul Ponta! Ni s-a băgat pe gât, cu forţa, acest subiect pentru a nu observa alte lucruri mult mai grave şi a nu realiza ce este mai urgent şi mai important de făcut pentru ţară în acestă perioadă.

Ceea ce are nevoie de fapt România este să îşi dezvolte o economie bazată pe forţe şi resurse proprii, nu pe împrumuturi şi investiţii străine. Ceea ce trebuie să facă de urgenţă guvernanţii este să scape cât mai curând de FMI şi de alţi cămătari internaţionali, să înceteze privatizările frauduloase, care înstrăinează resursele naturale ale ţării şi să stimuleze micile afaceri autohtone, care să creeze locuri de muncă, capital românesc şi o economie independentă de „bunăvoinţa” băncilor şi corporaţiilor străine.

Dacă aş fi eu premier, primul lucru pe care l-aş face ar fi să adopt o legislaţie fiscală şi un sistem de stimulente care să încurajeze cetăţenii, rămaşi în afara sistemului, să îşi creeze singuri locul de muncă, deschizând o mică afacere productivă sau în domeniul serviciilor, un IMM, o fermă, ceva care să le permită să câştige din propria muncă şi să beneficeze pe deplin de rezultatul muncii lor, fără să se îndatoreze excesiv, sau să fie sufocaţi de stat cu taxele.

Al doilea lucru important de realizat ar fi stoparea corupţiei şi a scurgerii masive a banilor publici în buzunare private, care secătuiesc bugetul şi obligă statul să se împrumute din exterior.

Nu am auzit să fi vorbit despre aceste lucruri nici pe cei din fosta putere, nici pe cei din USL, în schimb se tot bate apa în piuă cu măririle de salarii şi pensii, de parcă în asta ar consta salvarea României. Acum statul nu mai e „gras”, majorările de salarii şi pensii nu mai sunt măsuri populiste şi socialiste şi toată lumea este de acord cu ele indiferent de culoarea politică.

O altă temă de propagandă folosită pe post de sperietoare publică şi venită la pachet cu deprecierea galopantă a leului în raport cu euro, este recesiunea. Conceptul de recesiune, ca de altfel şi cel de creştere economică, este unul abstract, care nu prea are legătură cu viaţa de zi cu zi a oamenilor şi deci nici vreo influenţă semnificativă în practică. Din punct de vedere tehnic recesiunea apare atunci când două trimestre consecutiv economia întregistrează o scădere.

În propagandă recesiunea a devenit un fel de joc alba-neagra: azi avem recesiune, după câteva săptămâni avem creştere economică, după alte câteva zile, iar intrăm în recesiune, după aceea vine FMI şi revizuieşte creşterea economică cu câteva fracţiuni de procent, după care iar avem ieşire din recesiune şi tot aşa.

Dacă luăm în considerare ceea ce am spus mai sus, rezultă că trebuie să treacă cel puţin şase luni pentru a putea stabili, din punct de vedere tehnic, dacă avem recesiune, stagnare, sau creştere economică. Prin urmare, dacă suntem acum în recesiune, înseamnă că acest lucru este valabil de la începutul anului, nu de acum câteva zile de când s.a schimbat guvernul.

Un alt aspect ridicol este acela că se vorbeşte în termeni de un procent-două sau chiar zecimi de procent! Cine ar fi atât de naiv să creadă că o creştere cu 0,5% a economiei sau o scădere cu 1% ar putea afecta afacerile sau viaţa oamenilor în mod vizibil şi într-un timp foarte scurt? Sau cine ar putea crede că o creştere economică, chiar şi importantă, ar avea vreo legătură cu nivelul de trai al populaţei şi cu distribuţia echitabilă a bogăţiei în cadrul societăţiii?

Am făcut zilele acestea un mic experiment pe Internet, menit să depisteze comentarii postate de propagandiştii care mişună pe mai toate site-uri cu articole având subiecte legate într-o oarecare măsură de politică.

Metoda poate fi aplicată pentru orice fel de postaci, de la orice partid. Însă PDL, de departe, are cea mai amplă şi mai organizată maşinărie de propagandă de pe Internet. Şi nu e vorba aici de scripturi care trimit automat comentarii standard pe sute de site-uri, ci de persoane în carne şi oase, probabil angajate special în acest scop.

Pe anumite site-uri, pentru a putea comenta trebuie să îţi deschizi un cont şi de multe ori e necesar să completezi şi un profil, la care poţi ataşa chiar şi o fotografie. Ei bine şi pe astfel de site-uri am găsit comentarii de propagandă reproduse în numeroase exemplare!

Am citit nişte zvonuri care spun că locul de unde activează postacii portocalii ar fi chiar sediul partidului, iar aceştia, majoritatea, ar face parte din organizaţia de tineret a PDL. Alte bârfe online spun că mulţi dintre aceşti comentatori ar fi chiar sub directa îndrumare a Elenei Udrea.

Am pornit cu cercetarea de la un articol de pe DCNews, care spunea că 17 comentarii, postate sub nume diferite, la un articol despre accidentul de la Pasajul Lujerului, proveneau doar de la două adrese IP aproape identice. În afară de acest caz, astfel de comentarii trase la indigo, provenind de la aceeaşi adresă, dar sub nume diferite, au mai fost semnalate şi de webmasterii de la Adevărul şi Ghimpele.

Deci, cum am făcut! Am luat acest comentariu, postat aici:

Primaria generala nu va mai subventiona RATB si RADET, a anuntat luni primarul Sorin Oprescu la prezentarea bugetului:”RATB si RADET sunt gauri negre pentru buget, iar subventionarea lor a dus la sufocarea modernizarii orasului…nu le mai putem da sute de milioane de euro anual” Si iata ce s-a intamplat in urma acestei decizii a lui Oprescu banditul! Tragedii, mor oameni! Oprescu trebuie oprit la timp, altfel ne desfiinteaza pe toti…Capuse, caini, tramvaie neverificate, autobuze fara anvelope adecvate…O sa muriti cat mai multi….deoarece asa vrea felcerul Oprescu!

Am copiat din el o parte, atât cât permite Google, ca număr maxim de caractere şi l-am dat în căutare punându-l între ghilimele, pentru a fi căutat exact tot şirul de caractere. În urma acestei căutări am obţinut 394 de rezultate, ceea ce înseamnă 394 de pagini web pe care a fost postat acest comentariu, evident sub diferite nume. Practic toată presa online este invadată de acest comentariu şi de altele în genul lui, toate încercând să sugereze că accidentul de la Lujerului s-a produs din vina lui Sorin Oprescu, care a subfinanţat RATB-ul.

Acesta este doar un exemplu, dar zi de zi, armate neobosite de postaci portocalii intoxică până la saturaţie spaţiile pentru comentarii ale articolelor din presa online, de pe bloguri, forumuri, sau reţelele de socializare. Toate acestea având ca scop crearea de diversiuni, de inducere în opinia publică a unor idei false, favorabile PDl sau împotriva adversarilor politici, sau măcar să-i deruteze pe ceilalţi comentatori şi să acopere cât mai mult spaţiul în care ar putea fi exprimate şi alte opinii decât cele ale propagandiştilor.

Mai precis este vorba despre toţi miniştrii care au fost propuşi să preia portofoliul Învăţământului în noul guvern. Mi s-a părut de la început suspect modul în care fosta putere a încercat cu disperare să blocheze numirea miniştrilor la Ministerul Educaţiei, mai întâi atacând-o pe Corina Dumitrescu, apoi şi pe Ioan Mang.

Cum am mai spus, pe mine nu mă interesează, în cazul unui ministru, cât de somitate în lumea academică este el, sau dacă a plagiat sau nu, în acest caz fiind mult mai importante calităţile manageriale şi administrative. În ceea ce priveşte plagiatul aceasta este cel mult o problemă de etică şi deontologie.

Se pare însă că la Ministerul Educaţiei este ceva putred, pe care fosta guvernare doreşte să-l ascundă, sau măcar să întârzie dezvăluirea sa.

Că aşa stau lucrurile reiese şi din spusele ministrului Ioan Mang invitat aseară la emisiunea “Vorbe grele” realizată de Victor Ciutacu.

Ministrul Educaţiei, Ioan Mang a declarat, vineri seara, la emisiunea “Vorbe grele” a lui Victor Ciutacu de la Antena 3, că din bugetul alocat Ministerului Educaţiei au dispărut circa 219 milioane de lei.

Banii, potrivit ministrului Educaţiei, ar fi fost transferaţi în fondul de garantare al premierului Mihai Răzvan Ungureanu, care ulterior au fost transferaţi primarilor PDL printr-o Hotărâre de Guvern.

Sursa: DCNews

De fiecare dată când spun ceva critic la adresa lui Traian Băsescu, Elena Udrea, PDL în general, ori vreunei publicaţii sau post de televiziune aservite puterii, sau dacă îmi exprim vreo opinie care sugerează câtuşi de puţin că aş simpatiza cu USL, sau cu oricare alt adversar al puterii sau direct al lui Băsescu, există cineva care să mă acuze că nu sunt imparţial, aşa cum ar trebui să fie orice blogger/jurnalist.

Ca să plecăm de pe baze solide, să vedem mai întâi ce înseamnă „imparţial”:

IMPARŢIÁL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care nu este parţial; care procedează în conformitate cu adevărul şi dreptatea; nepărtinitor; just; drept. [Sil. -ţi-al] /<fr. Impartial

Deci, conform definiţiei din DEX, ar trebui să fiu de partea adevărului şi a dreptăţii şi să nu ţin partea cuiva, încălcând astfel această condiţie. OK, la asta pot să adaug că poţi fi de bună credinţă în ceea ce priveşte opiniile tale, dar să te înşeli în privinţa „adevărului şi a dreptăţii”, dar să admitem totuşi definiţia în condiţiile în care trebuie să ai o percepţie justă asupra dreptăţii şi adevărului.

Acum să vedem ce înseamnă opusul termenului „imparţial”, adică „părtinitor”:

PĂRTINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în opoziţie cu nepărtinitor) Care părtineşte; care ţine parte cuiva; parţial. /a părtini + suf. ~tor

Acum, având în vedere că a fi părtinitor înseamnă a-i ţine partea cuiva, aş vrea să aflu şi eu răspunsul cititorilor mei la câteva întrebări:

• Dacă spun că Traian Băsescu, în 99% din declaraţiile sale publice a minţit, sunt părtinitor?
• Dacă spun că oricine în locul lui Băsescu şi PDL, ar fi mai puţin nociv pentru România, sunt părtinitor?
• Dacă îmi exprim convingerea că regimul Băsescu a distrus România şi a afundat-o în criză şi datorii, sunt părtinitor?
• Dacă spun că majoritatea ziarelor şi televiziunilor, fac propagandă în favoarea lui Băsescu şi puterii portocalii, sunt părtinitor?
• Dacă declar că îl susţin pe Sorin Oprescu la Primăria Capitalei, sunt părtinitor?
• Dacă sunt de părere că actuala putere acţionează în profundă contradicţie cu interesul naţional, sunt părtinitor?
• Dacă spun că nu am încredere în Victor Ponta şi că ar putea fi omul lui Băsescu, înseamnă că sunt părtinitor?
• Dacă spun că Ponta a trădat USL şi poporul român, sunt părtinitor?

Şi dacă sunt cu adevărat părtinitor, atunci cui îi ţin partea?! Sau, să fii imparţial înseamnă cumva să-i ţii partea lui Traian Băsescu&Co?!

PS: Vedeţi şi cât de „imparţiali” sunt cei de la „Evenimentul zilei”, care îl cenzurează pe Cristian Tudor Popescu, chiar şi atunci când îl critică pe Crin Antonescu!!! Evident, doar în cazul în care asta îi aduce în vreun fel atingere tovarăşului Traian Băsescu!

Chiar de 1 Mai, „Evenimentul Zilei” publica un articol de propagandă în care sugera că Victor Ponta, premierul abia desemnat, ar intenţiona să anuleze programul de investiţii al MDRT, pentru a plăti pensiile şi salariile majorate ale bugetarilor.

Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, spune că a aflat în premieră de la Victor Ponta, prim-ministru desemnat, “prima măsură pe care o ia guvernul USL”: anularea investiţiilor pentru a se creşte pensiile şi salariile, în trei tranşe, până la 1 septembrie. Totul, pentru câştigarea alegerilor locale şi generale.

Imediat, o avalanşă de postaci portocalii spumegau de furie în comentarii, indignaţi de obrăznicia şi populismul lui Ponta aflat în fruntea „comuniştilor” de la USL, care, ca nişte comunişti ce sunt, taie bani de la investiţii, stopând dezvoltatea economică şi crearea de locuri de muncă, pentru a plăti pensii şi salarii.

Lovitura fusese plănuită dinainte probabil, deoarece chiar Traian Băsescu făcuse presiune pe acest subiect, în discursul prilejuit de desemnarea ca premier a lui Victor Ponta, când repetase de mai multe ori, sub formă de rugăminte, necesitatea absolută de a reîntregi salariile bugetarilor şi rezolvarea problemei cu reţinerea abuzivă a contribuţiei la sănătate în cazul pensionarilor.

Iată însă că din ziarul „Curentul” aflăm că acest fond de investiţii nu există de fapt fiind vorba doar de deconturi pe care statul le va face de-a lungul mai multor ani şi plus de asta programul respectiv a fost oprit de Guvernul Ungureanu, deoarece, în caz contrar, nu s-ar fi putut respecta plafonul deficitului bugetar de 1,9% din PIB, potrivit prevederilor acordului stand-by de tip preventiv cu FMI.

Potrivit Hotărârii de Guvern prin care s-a constituit PNDI,  lucrările în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii se finanţează în primă etapă din banii constructorilor, urmând ca din 2013, statul să deconteze eşalonat lucrările prestate până în anul 2020. Pentru anii 2011 şi 2012 nu au fost  prevăzute nici un fel de cheltuieli de la bugetul de stat pentru plata lucrărilor din PNDI. Prin urmare, nu există niciun ban în visteria ministerului dezvoltării pentru acest program, iar desfiinţarea lui, decisă deja de cabinetul Ungureanu, nu-i aduce lui Victor Ponta şi guvernului său bani pentru creşterea pensiilor şi salariilor.

Deci cine minte şi cine spune adevărul?

Nu cred că este momentul pentru competiţii în interiorul partidului. Dimpotrivă, este nevoie de mobilizare maximă, de a strânge rândurile şi a demonstra că PDL este acea pisică pe care o calci de zece ori cu maşina şi, când te gândeşti că ai zdrobit-o, îţi sare la gât, aşa cum ne plăcea să ne descriem.

Elena Udrea

Sursa: RTV

Întrebarea este, cine a călcat PDL-ul cu maşina de zece ori şi la gâtul cui vrea să sară acesta? Oare PDL este chiar doamna Udrea însăşi?! Sau poate pisica e un… Cotoi?

Chiar mă îngrozesc când văd ce înţeleg unii prin a face politică!

În ultimii anii a apărut o nouă specie de extremişti, care se manifestă cel mai frecvent pe Internet, indivizi pe care i-aş numi fundamentalişti neoliberali. În limbaj popular, ei sunt numiţi „băsişti” deşi, în mod logic, neoliberal şi băsist reprezintă o contradicţie în termeni.

Teoria neoliberalilor fanatici este simplă şi poate fi întâlnită, replicată în sute sau mii de exemplare, în comentarii şi articole pe mai toate blogurile, forumurile, site-urile de ziare şi televiziuni, unde apar dezbateri pe teme politice. Ei spun cam aşa: „În România totul merge prost, pentru că e socialism. Şi în socialism, statul ticălos ia de la cei bogaţi şi muncitori şi dă la cei săraci şi puturoşi.”

Problema fundamentalistului neoliberal este că el însuşi e sărac. De aceea este şi aşa de furios şi agresiv, pentru că nu poate fi bogat, evident din cauza socialismului. În mod paradoxal însă, el urăşte săracii, cu alte cuvinte, se urăşte pe sine. Aşa cum spune şi Biblia „să îţi iubeşti aproapele, ca pe tine însuţi”, fundamentalistul neoliberal se urăşte pe sine pentru că e sărac şi de aceea îi urăşte cu patimă şi pe toţi cei care sunt mai mult sau mai puţin săraci.

Acum să analizăm puţin situaţia şi să vedem unde apare dilema.

Traian Băsescu, fostul lider al unui partid înscris în Internaţionala Socialistă, se auto-declară reprezentantul dreptei autentice din România şi promotorul celor mai neoliberale politici din instoria post-decembristă a ţării. Dacă e să ne luăm după domnia sa, în fiecare noapte doarme cu poza lui Milton Friedman sub pernă şi când era la grădiniţă citea pe nerăsuflate numai von Hyek şi von Mises.

La fel şi PDL, dacă e să ne luăm după aparenţe, este plin de „lupi tineri” cu spirit antreprenorial, adevăraţi capitalişti, muncitori, harnici şi experţi în afaceri, care sunt adepţi înfocaţi ai darwinismului social şi economic.

Cum se face atunci că, după aproape 8 ani de când Băsescu e preşedinte, ţara se afundă tot mai mult în sărăcie, economia agonizează şi datoria naţională au crescut în ultimii 2 – 3 ani de vreo trei ori faţă de datoria României din toată perioada de după decembrie 1989? Să înţelegem de aici că guvernele din regimul Băsescu au fost toate socialiste?! Statul a luat de la cei bogaţi şi harnici şi a dat la cei săraci şi puturoşi?  Ceva nu se potriveşte la teoria asta!

Acum să considerăm că în România a fost tot timpul socialism şi nu am avut parte, în toţi aceşti 22 de ani, de un capitalism autentic. Cum se face atunci că, atât pe vremea ”comuniştilor rusofili” ai lui Iliescu, cât şi pe vremea super capitaliştilor lui Băsescu, o serie de indivizi controversaţi au făcut averi uriaşe? Dacă statul a fost unul socialist şi a luat de la cei bogaţi, inteligenţi şi muncitori şi a dat la săracii cei leneşi şi proşti, atunci de ce aceşti multi-milionari sau miliardari în euro şi dolari, au reuşit să strângă astfel de averi? Nu i-a taxat statul socialist şi pe ei? Sau poate nu au fost muncitori şi inteligenţi… Atunci, dacă nu au fost muncitori şi inteligenţi cum au reuşit să se îmbogăţească???

Vedeţi, fundamentaliştii neoliberali băsişti, m-au băgat într-o mare dilemă: e socialism în România, sau nu e socialism?

De fiecare dată când analizez o situaţie, îmi place să surprind imaginea de ansamblu şi să văd în ce context mai larg sunt cuprinse evenimentele şi faptele din prezent. De aceea, iau în considerare o perioadă de analiză suficient de lungă pentru ca această imagine de ansamblu să poată prinde contur.

Prin urmare, trecerea moţiunii de cenzură de ieri şi căderea Guvernului Ungureanu mi se pare o falsă victorie pentru USL şi cu atât mai mult pentru cetăţenii României. Asta deoarece, ceea ce s-a îmtâmplat ieri, cred că face parte dintr-un plan pe termen lung ticluit de Băsescu şi intelighenţia sa „ocultă” menit să-i asigure supravieţuirea politică după protestele de la începutul anului pe care le-a tratat, de altfel, cu cel mai profund dispreţ şi indiferenţă.

Dacă privim în urmă, chiar înainte de izbucnirea manifestaţiilor populare, a fost derulată o campanie murdară de compromitere şi demonizare a opoziţiei. Liderii partidelor din USL, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Constantin Daniel au fost ridiculizaţi şi discreditaţi non-stop, pe criterii pur propagandistice, iar susţinătorii din umbră, Dan Voiculescu şi Ion Iliescu au fost demonizaţi la maximum.

Toate acestea au fost făcute cu mult înainte de începerea bătăliei electorale, pentru a eroda imaginea opoziţiei şi a pune din start alianţa USL într-o poziţie de inferioritate în percepţia publică. Zile la rând, oraşele au fost împânzite cu afişe şi fluturaşi în care Crin Antonescu era prezentat ca un parlamentar puturos, care lipseşte de la şedinţe şi doarme până târziu, s-a speculat numele său de floare şi aspectul efeminat pe care  îl avea în tinereţe şi o presupusă colaborare cu Securitatea sub numele conspirativ „Porumbacu”.

În cazul lui Victor Ponta s-a mizat pe aspectul său imberb, pe imaturitatea sa, că este copilot de curse, pe faptul că are bonă filipineză şi îşi petrece vacanţele în Dubai, toate acestea în contrast cu Traian Băsescu, bărbat puternic, fost marinar, luptător înnăscut şi „animal politic” şi de asemenea cu MRU, care era înfăţişat ca un om muncitor, disciplinat, un tehnocrat, independent politic, foarte erudit şi şcolit.

USL pe ansamblu a fost demonizată şi etichetată ca fiind socialistă, anti-reformistă şi aservită Moscovei, dar în mod paradoxal, în cazul fluturaşilor de propagandă împotriva grevei parlamentare a opoziţiei, cei de la USL erau prezentaţi, de către diversioniştii portocalii, într-o caricatură stând pe spinarea proletarului care munceşte din greu la strung, adică o abordare ideologică de tip bolşevic, nu de dreapta aşa cum pretinde PDL-ul că este.

Aceste teme au fost reluate la nesfârşit pe toate canalele media, prin postaci pe Internet, pe bloguri, pe reţelele de socializare, pe televiziuni, unele dintre ele deschise special în acest scop în ultima perioadă.

Mai recent am observat două mişcări interesante, care mă fac să cred că Băsescu şi dorit ca moţiunea de cenzură să treacă şi Guvernul MRU să cadă.

În primul rând, a fost migrarea traseiştilor din PDL către partidele din USL, în special PNL, văzut acum ca fiind de dreapta. Acest lucru, pe lângă decredibilizarea USL în ochii electoratului, a permis chiar trecerea moţiunii, ceea ce arată că venirea opoziţiei la guvernare făcea parte din planul lui Băsescu.

A doua mişcare strategică a fost campania de auto-victimizare a puterii, ajutată într-o oarecare măsură, prin declaraţiile lor şi de reprezentanţi ai opoziţiei (Ponta, Olguţa Vasilescu şi Antonie Solomon). Mă refer aici la ieşirea Robertei Anastase care se temea să nu fie asasinată de adversarii politici, premierul Ungureanu care risca soarta lui „Aldo Moro” şi telenovela cabotină jucată în Parlament, de către Sorina Plăcintă şi Elena Udrea, chiar în ziua moţiunii.

Pe lângă această campanie de punere a călăilor naţiunii în postura de victime, a mai existat o mega campanie mediatică, în care s-a repetat până la exasperare că este absolut necesară, chiar acum, reîntregirea salariilor bugetarilor, fără a se face nimic concret în această privinţă şi s-a scos la lumină şi măgăria cu reţinerea abuzivă a contribuţiilor la sănătate în cazul pensionarilor, lucru care nu deranjase pe nimeni până acum. Ideea pe care PDL-ştii vor să o sugereze cu aceste manevre ar fi că ei au încercat să facă totul pentru ţară, au adus România „pe linia de plutire”, au făcut reforme „dure dar necesare”, iar acum nu-i mai lasă „criminalii” din opoziţie, care vor să îi elimine.

Începeţi să întrezăriţi planul murdar şi diabolic pus la cale de Traian Băsescu şi partidul clădit după chipul şi asemănarea lui?! Dacă nu, vă mai dau un indiciu. Recent, Băsescu a mai aruncat o fumigenă în presă, declarând, pe postul naţional de televiziuine, că în timpul negocierilor pentru noul guvern, după căderea celui condus de Emil Boc, i-ar fi propus lui Victor Ponta funcţia de premier şi acesta l-ar fi refuzat.

La vremea respectivă mulţi nu au înţeles această manevră a lui Băsescu, dar ea este cheia întregului plan despre care vorbesc aici. Ideea în sine este ticălos de simplă: vrea să lase opoziţia acum la guvernare, după ce „i-a băgat mortul în casă” – cu reîntregirea salariilor bugetarilor, restituirea reţinerilor abuzive în cazul pensionarilor, plata datoriilor scadente şi negocierile cu FMI, care presupun nişte privatizări dubioase – pentru a demonstra românilor cât de incompetenţi sunt cei din USL, în frunte cu Victor Ponta, potenţialul premier al noii guvernării.

În acest timp, PDL ar avea un răgaz suficient să se regrupeze să se reinventeze şi să-şi refacă imaginea, iar la alegerile din toamnă să se prezinte propaspăt, verde şi crescut în sondaje, iar electoratul să zică: „Vedeţi băi, că tot Băsescu şi ai lui erau mai buni?!”

M-am convins că aşa este, când am urmărit în direct discursul lui Traian Băsescu de ieri, la desemnarea noului prim ministru. Mulţi comentatori de pe la televiziuni se mirau că preşedintele, în loc să fie mâhnit sau disperat de situaţie, este foarte bine dispus şi chiar râde.

L-am urmărit pe Băsescu în timpul discursului şi am remarcat cum a repetat, chiar de la început, de câteva ori, că trebuie să stăm liniştiţi că ţara nu e în pericol, că situaţia nu este dramatică (deşi în presă apăruse diversiunea cu moneda euro, care crescuse de capul ei, mai ceva ca în cazul cotelor apelor Dunării). A repetat apoi, de vreo trei ori, adresând rugăminţi fierbinţi noii guvernări, că aceasta trebuie să ducă la îndeplinire reîntregirea salariilor bugetarilor şi rezolvarea problemei cu reţinerile abuzive în cazul pensionarilor.

Când a venit rândul lui Victor Ponta să ia cuvântul, Băsescu, cu un rânjet sadic, l-a invitat la microfon spunând ceva de genul: „Şi acum îl invit să vorbească, pe noul premier… desemnat… Victor Ponta”.

Eu am tradus, în subtext, cam aşa: „Cârlane, ai vrut să mă dai jos, eşti şmecher, acuma treci tu şi guvernează, să vedem cum te descurci, hă, hă, hă!”

Deci cam acestea sunt soluţiile pe care le poate oferi Traian Băsescu acum: manipulări, diversiuni, propagandă, tergiversări, răzbunări de mahala şi distrugerea duşmanilor politici. Asta pentru el… pentru ţară… nimc.

UPDATE: Încă o dovadă că am dreptate.

Am spus zilele trecute că dacă USL vine la guvernare, în şapte luni oamenii ne vor regreta. Guvernul lor nu va putea face nimic pentru asteptările uriaşe pe care populaţia le are, întâi pentru că tot ce se putea face am făcut noi, inclusiv am creat condiţii pentru refacerea salariilor bugetarilor şi apoi, pentru că ei nu vor avea timpul necesar şi contextul economic care să le permită”, avertizează Elena Udrea.

Sursa: Gândul

În meciul de la Cotroceni, Opoziţia se pregăteşte să execute o lovitură de pedeapsă la poarta PDL. Roberta Anastase, Vasile Blaga, Emil Boc, Elena Udrea şi Ioan Oltean au făcut zid în faţa porţii… Oare vor rezista loviturii?!

Dar portarul unde e? Unde e portarul???

Urmărind în direct şedinţa parlamentară pentru votarea moţiunii de cenzură de azi, am văzut cu surprindere cum senatorul PDL Sorina Plăcintă izbucneşte în plâns în timpul unei discuţii cu Elena Udrea.

Sursa foto: Gândul

Lideri ai USL au speculat, în declaraţiile lor, că ar fi vorba de ameninţări în legătură cu situaţia fiului senatorulului, din partea PDL, în cazul în care doamna Plăcintă ar vota moţiunea.

Din declaraţiile pentru presă ale Sorinei Plăcintă, care a spus că va vota moţiunea de cenzură, dar s-a eschivat atunci când a fost întrebată dacă a fost ameninţată, apar bănuieli că este posibilă varianta cu ameninţările, dar nu se poate preciza dacă acestea vin din partea puterii sau din partea opoziţiei.

Am plâns în plen pentru că mă doare burta. În secolul 21 nu mă ameninţă nimeni. Doar dumneavoastră ziariştii alergaţi după familia mea. Aţi încercat dumneavoastră şi aţi făcut-o suficient cu fiul meu.

Mă gândesc că acest episod poate face parte din aceeaşi strategie de auto-victimizare a puterii începută de Roberta Anastase, care se temea că ar putea fi obiectul unui asasinat politic pus la cale de opoziţie. Poate că este o regie a PDL menită să sugereze că parlamentarii puterii ar fi constrânşi să voteze moţiunea împotriva voinţei lor, prin ameninţări şi şantaj din partea USL.

Sau poate că doamna Sorina Plăcintă a suferit o trezire subită de conştiinţă?!