Deoarece nu se mai poate cu actuala echipă guvernamentală, primul ministru al României s-a gândit să aducă 9 experţi japonezi pentru posturile de miniştri. Iată numele membrilor noului cabinet:

1. Nimika Nuimoka
2. Yaspaga Shidute
3. Vreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Winoakuma Kuosuma
6. Furatzara Kutotu
7. Bagabany Labayatu
8. Totkumita Madeskurk
9. Nufurytu Furyo

Primită pe e-mail.

Aseară Emil Boc a apărut la TVR unde a acordat un interviu. Printre multele platitudini, clişee propagandistice şi vorbe goale, cu care ne-am obişnuit, am surprins şi următorul dialog, care pare pur şi simplu incredibil, într-o lume cu oameni normali la cap:

Moderator 1: Aţi fi dispus să vă depuneţi mandatul, dacă preşedintele v-ar cere explicit acest lucru?

Emil Boc: N-am avut asemenea discuţii şi nu purtăm în asemenea termeni… eu toate soluţiile pe care le-am luat cu preşedintele, le-am luat împreună, nu în urma unor ultimatumuri sau a unor discuţii de acest fel…

Moderator 1: Dacă aţi ajunge la această discuţie, aţi fi dispus domnule premier, să vă depuneţi mandatul?

Emil Boc: Deci… problema nu e pusă în termenii corecţi… cred că problema trebuie pusă în ceea ce avem în momentul de faţă, parteneriat. Toate deciziile pe care le-am luat cu privire la România, că a vizat executivul, unele măsuri mai nepopulare, le-am luat în urma parteneriatului şi a discuţiilor comune pe care le-am avut…

Moderator 2: Şi în ce condiţii v-aţi depune mandatul atunci?…

Emil Boc: Aceste lucruri nu se discută public la televizor…

Moderator 2: Nu, dar în contextul actual… în ce condiţii v-aţi depune mandatul?

Emil Boc: Nu sunt… nu sunt chestiuni care să aibă în vedere şi nu poţi să spui dacă se îndeplineşte condiţia x, y şi z, îmi depun mandatul. Am spus-o de fiecare dată, mandatul unui prim-ministru ştii când începe… nu ştii când se termină!

Dumnezeule, era o întrebare simplă, la care se răspunde cu „da” sau „nu”: Dacă preşedintele v-ar cere explicit să vă daţi demisia aţi face acest lucru?

Cât de lipsit de onoare, demnitate şi bărbăţie trebuie să fii încât să te eschivezi în acest mod penibil şi ruşinos pentru o persoană cu o asemenea funcţie în stat? Oare Emil Boc este atât de slugă şi de lipsit de coloană vertebrală încât, atunci când Băsescu i-ar cere demisia, ar trebui să-l întrebe pe preşedinte ce răspuns să-i ofere la această solicitare??? Ceva de genul: ce ziceţi domnu’Traian ce să vă răspund, da sau nu?

Chiar dacă ecourile scandalului cu SMURD şi Raed Arafat s-au stins demult, iar protestele care durează de mai bine de două săptămâni aproape că s-au stins, guvernul Băsescu-Boc pare că nu mai conteneşte cu cedările şi concesiile făcute poporului român.

În discursul de la conferinţa de presă de ieri, Băsescu vorbea despre aplicarea în cadrul NATO a strategiei “smart defence” care ar avea ca rezultat achiziţionarea de către România a unui număr de avioane de luptă mai mic decât era obligată iniţial.

De asemeni, preşedintele a mai anunţat că se vor purta negocieri cu FMI pentru amânarea liberalizării preţului la gaze şi energie electrică, atât pentru populaţie, cât şi pentru agenţii economici.

Astăzi, Emil Boc a discutat cu delegaţia FMI posibilitatea unor măriri de pensii şi salarii în acest an şi se pare că cei de la FMI sunt de acord.

Deci, observăm că, deşi protestele din stradă nu mai reprezintă o ameninţare pentru Băsescu şi regimul său, iar opoziţia şi-a mai domolit atacurile, puterea continuă să facă paşi înapoi şi să cedeze poziţii câştigate anterior prin dictat şi aroganţă.

Să facem o listă cronologică a paşilor înapoi făcuţi de guvernul Băsescu-Boc:

-    Retragerea din Parlament a proiectului Legii Sănătăţii;
-    Repunerea în funcţie a lui Raed Arafat;
-    Amânarea cu un an a aplicării noii taxe auto;
-    Renunţarea la alegeri comasate;
-    Reducerea numărului de avioane de luptă pe care România trebuie să le achiziţioneze;
-    Amânarea liberalizării preţului la gaze naturale şi energie electrică;
-    Creşteri de pensii şi salarii în 2012;

Toate acestea arată că, deşi regimul lui Băsescu dispreţuieşte cetăţenii şi acţionează împotriva intereselor lor, se teme totuşi de voinţa populară şi de efectele unor nemulţuniri generalizate. Pe de altă parte aceste concesii demonstrează faptul că toate aceste măsuri de “reformă” nu sunt chiar atât de unice, obligatorii şi necesare, precum proclamă propaganda oficială, ci mai degrabă nişte cerinţe ale unor puteri externe care profită de slăbiciunea şi corupţia clasei politice româneşti.

Ne putem aştepta deci la cedări ulterioare, precum Roşia Montană, amânarea unor privatizări, abrogarea unor articole de legi anti-populare? Sau este doar o tragere de timp în aşteptarea unor condiţii mai prielnice pentru ca marinarul “să îşi ducă corabia la destinaţie”?

Premierul Boc a declarat sâmbătă că nu deţine momentan informaţii despre condiţiile în care România a adoptat Acordul comercial împotriva bunurilor contrafăcute (ACTA).

La finalul comandamentului de iarnă de la MAI, Boc a fost întrebat de o jurnalistă, care i-a spus despre “discuţiile aprinse” legate de modul în care ACTA a fost asumat de România. “Sunt acuzaţii că Guvernul a negociat, a aprobat acest tratat fără dezbatere publică”, i-a spus jurnalista lui Boc.

“Nu am datele să mă pot pronunţa în acest moment cu privire la întrebarea dumneavoastră, nu am o asemenea informaţie”, a replicat premierul.

Sursa: Cotidianul

ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) este un acord multilateral care propune o serie de standarde internaţionale pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală. Acordul, negociat de către un număr redus de ţări, în coordonare cu anumite segmente ale industriei, este controversat atât din punct de vedere al procesului de elaborare, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul său.

Modalitatea în care s-a realizat negocierea Acordului îl privează de credibilitate democratică şi de claritate juridică. Dacă va fi ratificat, Acordul va avea implicaţii majore pentru libertatea de exprimare, accesul la cultură şi viaţa privată, va afecta comerţul internaţional şi va reprezenta un obstacol în calea inovării.

Citeşte mai multe aici.

Mă întreb, în ce fel este condusă această ţară, dacă şeful Guvernului habar nu are despre un acord internaţional de o asemenea importanţă??? Şi în acest caz, cine a semnat în numele României acest acord?

După ce ministrul de externe Teodor Baconschi a fost revocat din funcţie de către Emil Boc prin SMS, foarte probabil via Traian Băsescu, aşa cum era firesc blogul ex-ministrului a fost asaltat de o mulţime de utilizatori Internet, fapt care a determinat blocarea acestuia.

După ce blogul şi-a revenit, postarea în care Baconschii îi jignea pe protestatari a dispărut. Totuşi articolul poate fi găsit în cache-ul Google şi îl puteţi accesa aici.

Eu l-am salvat şi pentru a nu se pierde cuvintele memorabile cu care guvernantul pdl-ist îşi alinta electoratul le redau aici sub formă de citat:

După ce ani de zile şi-a etalat figura uzată exclusiv pe ecranele bătrânei Securităţi, Crin Antonescu a trecut în sfârşit la fapte. Mă rog, nu direct – asta ar fi cerut prea mult curaj –, ci prin interpuşi, simpatizanţi ai ordinii noi pe care ne-o pregătesc locotenenţii şi caporalii lui Ion Iliescu. Alături de copilotul său Ponta, a lansat un apel la manifestaţii pentru suspendarea Preşedintelui “în stradă” şi răsturnarea guvernării PDL.

Acţiunea a culminat ieri seară în centrul Bucureştiului. Ca la Londra vara trecută, vajnicii suporteri ai democraţiei de macadam au spart, incendiat, bătut şi au aruncat cu piatră cubică. Nu ştiu dacă au dus democraţia până la capăt, furând plasme pentru a putea urmări mai confortabil analizele atât de fine ale tonomatelor de serviciu.

Să fi declanşat soarta SMURD toate aceste nobile pasiuni stradal-televizive? Sau doar carisma domnilor Antonescu şi Ponta? Sau poate exasperarea galeriilor fotbalistice a fost stârnită de dictatura PDL?

Habar n-am. Ştiu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toţi românii de bine. A început încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii. Opoziţia şi-a activat în sfârşit întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej: derbedei înarmaţi, dezinformare, propaganda urii.

Ne acuză că vom fura alegerile doar pentru că vrem ca românii să voteze, în diaspora şi acasă. Ce vor ei, în schimb, e ca o populaţie imbecilizată de televiziuni, înfricoşată de scenarii apocaliptice mereu dezminţite de realitate şi, mai nou, de bătăuşii scoşi pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii şi neputinţei ridicată la nivel de program politic.

Anul care începe va fi crucial pentru România. Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii.

Băsescu şi Boc au făcut acest gest ca să-şi salveze lor pielea. Nu pentru SMURD, nu pentru Arafat, nu pentru că au renunţat la ideea coruptă de a introduce prestări medicale private în sistemul de stat.

Radu Tudor – jurnalist

Traian Băsescu a întâlnit-o pe Maria în 1973, la un ceai dansant, iar doi ani mai târziu ei s-au căsătorit. În imaginile de atunci, preşedintele de astăzi al României este greu de regăsit.

Acum preşedinte de partid, Crin Antonescu a avut în tinereţe alură de rebel, purtând mulţi ani plete, la care nu a renunţat definitiv nici după ce a intrat în politică. Cu moda pletelor a cochetat şi Corneliu Vadim Tudor. Elena Udrea era şi în copilărie pasionată de modă şi vestimentaţie.

Fostul preşedinte Ion Iliescu a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie, Nina, la 18 ani, când erau amândoi elevi.

Mircea Geoană a rămas în memoria electoratului şi pentru sintagma “Mihaela, dragostea mea”, din noaptea alegerilor prezidenţiale din 2009, atunci când credea că a câştigat alegerile. Are părul mult mai alb decât la nunta cu Mihaela.

Fostul ministru, Radu Berceanu avea mustaţă şi părul mai lung în tinereţe. Şi premierul de acum, Emil Boc, prefera o altă freză în tinereţe, când şi părul său era mai des decât în zilele noastre.

Sursa: RTV

Emil Boc şi gaşca aflată la Putere au vândut locurile de muncă a peste 1.900 de români, făcând posibilă, prin noul Cod al Muncii, închiderea fabricii de la Jucu. Modificarea Codului Muncii din acest an a fost o operaţiune pusă la cale, cu sânge rece, de Emil Boc şi de lacheii lui Traian Băsescu din actualul guvern, pentru a permite finlandezilor de la Nokia să mute fabrica, după ce au profitat de toate ajutoarele şi facilităţile oferite, în anii precedenţi, de Statul Român care, însumate, au însemnat aproximativ 1% din Bugetul României.

Surse din cadrul departamentelor de combatere a criminalităţii economice din SRI ne-au dezvăluit că, în conformitate cu anumite înregistrări existente în arhivele Serviciilor Secrete, Emil Boc ştia încă din luna februarie că Nokia va părăsi amplasamentul de la Jucu. Mai mult, operaţiunea a fost posibilă prin modificarea anumitor reglementări ale legislaţiei, propuse şi trecute prin Parlament în noul Cod al Muncii. În mod explicit, e vorba de prevederea conform căreia un patron poate face concedieri în masă fără nici o obligaţie, faţă de stat sau sindicate.

Am mai aflat că vânzarea siguranţei locului de muncă a celor aproape 2.000 de angajaţi de la Jucu s-a făcut de Piticul Porno contra unei şpăgi imense: 100 de milioane de euro, bani care au fost daţi de Nokia în cursul lunilor aprilie-mai în conturi aflate în străinătate şi controlate de Emil Boc şi Traian Băsescu, precum şi de fostul ministru al Muncii, Ioan Botiş. Nu se ştie cu precizie cât a primit fiecare, dar acesta a fost şi motivul real care a stat la baza excluderii lui Botiş din guvern, şi nu faptul că acesta dădea fonduri europene unei firme controlate de soţia sa.

Efectiv, după ce a contribuit la mutilarea Codului Muncii, Botiş a pus… Botul, s-a aflat şi a fost dat afară. Aici e diferenţa enormă dintre despăgubirile date de finlandezi atunci când au plecat din Bochum (Germania) şi bacşişul pe care l-au aruncat, din fugă, muncitorilor români. Reamintim câteva dintre facilităţile de care au beneficiat finlandezii, din partea statului nostru: scutirea de impozit, pe termen de 5 ani (n-au dat nimic la stat, timp de 3 ani, cât au produs), o infrastructură redutabilă (care le-a asigurat condiţii optime pentru a produce în plin şi cu maximum de foloase) etc. Acum, escrocii de la Nokia vor să mute fabrica respectivă tocmai în India, unde încearcă să dea o nouă lovitură. revenim.

Sursa: Tricolorul

După cum cred că poate aţi aflat, azi este ziua de naştere a celei mai devotate slugi a lui Traian Băsescu. Emil Boc împlineşte azi frumoasa vârstă de 45 de ani.

Spre marea mea surprindere am constatat că în presă şi pe reţelele de socializare mulţi comentatori îi urează “sănătate”, “la mulţi ani”, “multă putere de muncă” şi alte lucruri necesare “pentru face în continuare bine pentru România”. Mă gândesc, oare cum e posibil să existe indivizi care sunt  pupincuriştii slugii lui Băsescu???

Sunt curios să aud ce urări i-aţi face voi lui Emil Boc de ziua lui!

Aflat în judeţul Dâmboviţa, primul-ministru Emil Boc a fost luat la rost de un grup de pensionare care i-au reproşat că alocaţiile sunt mici, pensiile mici şi preţurile foarte mari. Boc a aplicat formula  băsesciană de succes, arătarea cu degetul către alte ţări europene, care chipurile ar avea probleme mai mari ca România:

Vedeţi că şi în Grecia şi în Germania şi în Franţa şi peste tot sunt necazuri. Acuma încercăm să ne chibzuim cu cât avem ca să putem să mergem mai departe.

Dar premierul ştie oare că o pensie obişnuită în Grecia este cam cât un salariu de angajat la multinaţională în România?!  De exemplu directorul la firma unde am lucrat ultima oară avea un salariu net de 1000 de euro, adică mai puţin decât ia pe lună un pensionar grec, ca să nu spun german sau francez!

Decât să caute mereu scuze, actuala guvernare ar trebui mai degrabă să îşi recunoască incompetenţa şi corupţia şi să nu mai facă “chibzuiala” pe principiul “totul la noi, nimic pentru populaţie”!